Acum câțiva ani niște tineri obișnuiți, locuitori ai Bucureștiului, au aflat de intenția unei firme de a construi un bloc turn de 45m, lângă Școala Centrală din București, monument istoric. De menționat că planul urbanistic zonal prevedea construcții de maxim 10m înălțime în acea zonă. Cum-necum, firma cu pricina a obținut însă aprobările necesare de la autoritățile locale.
Ce și-au zis acești tineri: băi în ce țară de rahat trăim … hai să mai luăm o bere să ne înecăm amarul hai să schimbăm ceva!

Și au început să-și facă cunoscută doleanța în stânga și-n dreapta, chemând la acțiune. Inclusiv prin organizarea de evenimente de tot felul, cele mai multe în perimetrul Școlii Centrale. Apropo, vă recomand un tur al Școlii Centrale, având ca ghid pe unul din ei. Ușor-ușor au atras și alți oameni care erau împotriva construcției blocului (printre care și niște avocați buni) și alte asociații cu scop similiar.

Și, oricât de puțin probabil ar părea, pe 2 iunie 2011, instanța supremă a justiției din România a anulat autorizațiile de construcție a acelui bloc, printr-o sentință definitivă și irevocabilă. Adică oamenii aceia au reușit să schimbe ceva în țara de care ne plângem atâta. E drept că le-a luat câțiva ani, mult timp și multă voință. Ei sunt Asociația Prietenii Școlii Centrale, împreună cu toți cei care li s-au alăturat.

Eu personal am învățat o lecție prețioasă de la ei. Și aș adăuga: dacă se tot scurg anii de la  primul gând al multora dintre noi de a pleca din țară, înseamnă că o să cam rămânem pe-aici. Dacă tot rămânem, n-ar merita puțin efort să ne facem o țară mai pe placul nostru? În loc să stăm să ne plângem sau să ne uităm la televizor sau pe Facebook?

 


Lasă un răspuns

*