Unul din eroii mei a devenit Toma Coconea, românul care a ajuns pe locul 2 din 30 de participanți în competiția Red Bull X-Alps. Pe scurt, această competiție a presupus traversarea Alpilor de la E la V (Salzburg la Monaco) mergând pur și simplu pe munte sau zburând cu parapanta. Un traseu pe care Toma l-a străbătut in 14 zile, mergând aproape 1000 km pe jos prin munți, iar restul distanței zburând cu parapanta. Am făcut și eu câteva trasee montane, dar performanța asta mi se pare absolut incredibilă.
Am aflat de el de pe blogul Cristinei Bazavan, care cunoște bine povestea lui. O poveste aproape clasică: un român fără condiții de pregătire corespunzătoare (și-a încropit prima parpantă cu mâna lui), mânat de o pasiune și o dârzenie nebune, ajunge să se bată cu elvețienii și austriecii care au Alpii la ușă si toate condițiile necesare de pregătire … dar nu și aceeași nebunie! Deci avem de-a face cu încă un fenomen. E inevitabil să nu te întrebi de ce nu a câștigat. Din fața monitorului, stând cu fundul pe scaun, e atât de simplu să-ți dai cu presupusul în direcția asta. Probabil că elvețianul Maurer (câștigătorul) a fost primul pentru că a avut o strategie mai bună, a fost mai calculat și a avut mai mare experiență și dexteritate în zbor. Cifrele sunt relevante: Maurer a zburat 1300km, Coconea doar 826km.
Așadar, cum zicea tot Cristina, parcă s-au înfruntat calmul si strategia lui Maurer cu parcursul haotic, dar inimos al lui Toma. Să zicem că așa a și fost.
Dar hai să ne imaginăm altceva: dacă ar fi colaborat calmul si strategia lui Maurer cu parcursul haotic, dar inimos al lui Toma? Dacă era o competiție pe echipe, cu parapante cu două locuri și cu o sfoară care să-i lege pe cei doi când mergeau? Dacă elvențianul ar fi condus zborurile și românul marșurile și amândoi ar fi influențat strategia echipei? Eu zic că ajungeau amândoi în 7 zile la finish nu în 12 (cât i-a luat elvețianului). Pentru mine asta e o lecție a acestei competiții individuale: mai mulți oameni care se completează pot forma o forță cu mult mai puternică decât suma forțelor individuale și pot realiza lucruri în consecință.
Tags: echipa, toma coconea
ma bucur ca Tomi a devenit o persoana care inspira si trezeste admiratie.
as putea zice ca aceasta editie a fost cistigata de doi “anormali” (ca doar ei doi au terminat cursa), Maurer care e un geniu al zborului cu parapanta, dupa cite stiu el detine si recordul de distanta in Alpi (vreo 330km, parca, zburind si cu ocazia xalps zboruri “de palmares” de peste 300 si 200km), e triplu campion mondial, campion european, etc. designer si pilot de incercare a firmei de parapante Advance (una din cele mai prestigioase), de asemenea fiind si pilot de acrobatie, apoi vine Tomi care alearga pe munte, cu parapanta in spate (6-8kg varianta ultrausoara de echipament in competitie), chiar si mai mult decit echivalentul a doua maratoane pe 24h, ca e ploaie, ca e soare, ca-i furtuna, etc. ceea ce, pe linga rezistenta fizica, presupune si o extraordinara forta psihica/morala.
ce vreau sa corectez un pic la ceea ce s-a spus mai sus, e ca anul acesta Tomi a facut o cursa coerenta, cu o tactica buna, cu doar mici bilbieli la inceput, dupa care s-a mentinut in mod constant pe locul 2 si nu a fost de loc haotic, as putea zice ca a fost o cursa matura. si asta, ca sa revenim la “puterea echipei” s-a datorat in egala masura suporterului sau Daniel Pisica, omul care l-a asistat, fiecare sportiv avind un “suporter”, si cu care Tomi a facut intradevar o echipa fara fisura, spre deosebire de celelalte participari unde chiar la capitolul “puterea echipei” s-a stat mai prost. cred ca nu pot sa subliniez de ajuns cit de important a fost acest lucru pt rezultatul lui Tomi.
in plus, intre timp, si Tomi s-a mai antrenat la zborul prin Alpi, care e la o cu totul alta scara fata de zborul in RO si a facut zboruri excelente, comparabile cu ce au facut si ceilalti participanti, care nici aceia nu-s de ici de colo, unii fiind chiar zburatori celebri, campioni.
da, intradevar, daca s-ar fi contopit cumva cele doua personaje, se termina cursa mult mai repede
Noi ceilalți, care nu cunoșteam aceste detalii de care zici tu, era normal să vedem lucrurile foarte simplist și poate nerealist. Oricum mie personal numai cifra aia de 980Km de mers prin Alpi în 14 zile mi-a spus că a fost o performanță extraordinară și că omul e un fenomen. Acum când spui că ceilalți sunt campioni la diverse curse de profil și Toma a zburat comparabil cu ei, deja nu mai am superlative.
Oricum, ideea comentariului meu era nu să subliniez vreo slăbiciune ci să scot în evidență complementaritatea dintre doi.
am inteles perfect ideea, am folosit poate un pic gresit cuvintul “sa corectez”, cind de fapt a fost mai mult o completare. doar cu “haotic” n-am fost de acord, nu a fost valabil la aceasta editie (a fost, insa, perfect valabil, mai ales in 2009) si asta tocmai complementaritatii lui Tomi si Daniel, “puterii echipei”, poate un lucru mai putin evident vazut dinafara, avem tendinta de a vedea doar personajul principal. rolul suporterului este exact acela de a “scoate” ce-i mai bun din “atlet”, ii e mama si tata, nevasta si prieten, antrenor, maseur, strateg, meteorolog si tot ce mai vrei tu, toate intr-un singur personaj.
iar in ce priveste performanta lui Tomi, “sa sparie gindul”. la editia 2007 a mers mai bine de 1000 km, nu mai tin minte exact, undeva la echivalentul a 20 si ceva de maratoane… si cind vezi decorul, ti se face piele de gaina si din cind in cind, destul de des, parul maciuca…
Și unde mai pui că bate spre 40 de ani, nu?