Comentarii la: Intre patru pereti

De către: Daniel Răduță

Daniel Răduță — Sat, 22 Oct 2011 15:42:11 +0000

Mulțumesc pentru contribuția ta la acea “piscină”.

De către: io

io — Fri, 21 Oct 2011 20:37:33 +0000

am ramas perplexa cand am citit despre evolutia acestei agresiuni, dupa cum bine ii spunea cineva intr-un comment de mai sus. si mai perplexa am ramas citind comentariul despre ‘fericirea’ de-a te afla intr-o situatie de genul… cum pot sa gandeasca unele … fiinte! turbez de fiecare data cand descopar astfel de ‘intelepti’. dar turbez degeaba , as usual. pfff… nici nu stiu ce sa spun, decat ca in seara aceasta m-am gandit la tine, la situatia data, si, daca exista a collective pool of wishing well care te-ar putea sustine telepatic, well, am contribuit si eu la acesta. sunt convinsa ca pana acum ai batut si razbatut reteaua de motive pentru care sa rezisti si sa fii puternic si sa lupti, si sa, si sa, si ti-ai scormonit deja toate ungherele mintii pentru a gasi resurse psihice si emotionale de rezistenta (si poate sa innabusi uneori ‘de ce’-urile), so i will not add to reasons, reasoning or how-to’s. zic numai: musai trebuie sa fie bine de data asta! for good. it simply has to!

De către: Maria

Maria — Wed, 28 Sep 2011 11:58:12 +0000

Buna ziua Daniel,
de citeva zile astept sa ne dai putere sa mergem mai departe,sa fim fericiti si sa ne bucuram impreuna de toate.Daca toate sunt sub control mai vorbeste te rog si cu noi ca tare mult bine ne faci.
Iti doresc sanatate si multa putere sa poti avea grija de noi si de tine.

De către: Diana

Diana — Tue, 20 Sep 2011 12:15:55 +0000

Am citit pe nerasuflate blogul tau azi! Imi inspira respect si curaj, si o putere fantastica! Important e sa continui sa lupti, iti doresc din tot sufletul sa castigi!

De către: Daniel Răduță

Daniel Răduță — Tue, 20 Sep 2011 09:13:05 +0000

Să nu crezi că n-au existat și nu există și momente de cădere psihică. Dar când ai pentru ce să lupți și oamenii din jurul tău de încurajează permanent, uite că mai găsesc resurse.
Și cred că e valabil pentru fiecare din noi: limitele pot fi împinse inimaginabil de mult.

De către: Daniel Răduță

Daniel Răduță — Tue, 20 Sep 2011 09:10:16 +0000

Eu mă bucur mult de fiecare dată când aud că cineva și-a schimbat modul de a privi viața ca urmare a ceea ce mi se întâmplă mie.
Îți doresc mult să perseverezi!

De către: Cristina

Cristina — Mon, 19 Sep 2011 13:11:32 +0000

Multa putere si incredere Daniel!
Nu necunoastem, am primit acest link de la un prieten, coleg cu tine, si am ‘rasfoit’ un pic istoricul lui/al tau.
Dumnezeu sa te ajute si iti multumim ca ne-ai impartasit experienta ta de pana acum.

Asa cum spunea cineva mai sus, si eu sunt furioasa pentru ce nu am/ sau am si mi se pare prea greu decat sa fiu fericita pentru TOT ceea ce am primit cu atata generozitate si nu apreciez. Avem gresita senzatie ca totul ni se cuvine: sanatate, familie, prieteni, serviciu … nici nu ne punem problema macar sa multumim

Offf, cat de limitati si ignoranti suntem cateodata .
Dar, din pacate, tu si alte suflete dragi ca tine ne fac sa deschidem ochii in astfel de situatii critice, sa privim putin dincolo de nemultumiri si suparari si nervi si stres si si si …

Iti MULTUMIM si Dumnezeu sa iti lumineze calea si sa fie alaturi de tine!

De către: Dina

Dina — Fri, 16 Sep 2011 19:03:56 +0000

Citesc toate comentariile de cand am gasit articolul. Nu obisnuiesc sa comentez pe bloguri dar am vazut ca ultimul mesaj e din 15. Azi iti spun eu ca te respect. Stiu ca in cazurile de felul acesta delimitarea mila/respect/teama e foarte vaga. Eu te respect si atat. N-am vazut in viata mea atata putere si determinare.

De către: Daniel Răduță

Daniel Răduță — Thu, 15 Sep 2011 14:27:38 +0000

Mulțumesc!

De către: Daniel Răduță

Daniel Răduță — Thu, 15 Sep 2011 14:27:14 +0000

Mulțumesc pentru gânduri amânduroroa.
Paradoxul de care vorbești e foarte interesant: da, am găsit eu esența vieții, dar nu ma prea pot bucura de ea până nu se termină toată lupta asta.