Cand gândurile se materializează

O să vă scriu eu în locul lui Mădălin (sau Daniel, după cum îl stie fiecare). A terminat miercuri runda de tratament, fiind acum în plin proces de recuperare a măduvei. O să îl las pe el să vă dea mai multe detalii, sper cât de curând. Fizic este bine, psihic … ca după 7 luni de tratamente nenumărate și de depărtare de casă.

șapte luni de suișuri și coborâșuri. Trăim într-o lume și tânjim după o alta. Lumea reală se desfașoară după două coordonate principale: boala și spitalul. Orice activitate am avea, oricât am vrea sa ne ocupăm mintea, cele două coordonate își cer drepturile și ne amintesc de ce suntem aici. Apoi este lumea de basm, minunată care se află în România, în care personajul principal este un băiețel care ca toți baiețeii, e plin de energie, de veselie, care râde, vorbește, se alintă. O lume de basm, pe care la fel ca pe o poveste frumoasa, o privim pe ecranul calculatorului. Ea se desfașoară sub ochii noștri fără ca noi să putem păși în ea. Uneori ne transformăm în clovni, dând din mâini și din picioare, zâmbind larg, în fața calculatorului, cerând o clipă de atenție din partea băiețelului care privindu-ne uimit și temeinic instruit de a sa bunică zice “Mama”, “Tata”. Apoi cu aceeași energie și veselie își continuă joaca, iar noi, clovni fiind, ascundem un gol imens în suflet și o lacrimă în colțul ochilor, așteptand să putem păși sănătoși în minunata lume de basm, în care “Mama” și “Tata” să nu mai fie doar două imagini pe un ecran. Și acest băiețel, din lumea lui de basm e cel care, prin râsul lui molipsitor, ne poartă mai departe, dându-ne putere.

Deseori, mai ales în ultima vreme, încercăm sentimente de singurătate, de izolare și de abandon. Atunci, lupta devine din ce în ce mai greu de dus. Uneori, nu mai găsim resursele interioare pentru a ne ridica, pentru a combate oboseala psihică și fizică, deprimarea, suferința profundă, gândurile negre. Însă, de cele mai multe ori, apar în ecuație, băiețelul din basm și gândurile voastre bune pe care le trimiteți spre Milano, ale voastre, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți. Aceste gânduri conteaza enorm în economia acestei lupte.

Iar când aceste gânduri se materializează în mesaje telefonice, în email-uri sau în mesaje pe acest blog, puteți influența nu numai fluxul de energie trimis spre destinatar, ci și starea de bine a acestuia. Îmi spunea o prietenă acum puțin timp că nu știe ce să-mi mai scrie și că îi e frică să nu mă deranjeze. I-am zis că poate să scrie ceva extrem de simplu: “Mă gândesc la tine. Te îmbrățișez cu drag.” sau “De-abia aștept să vă întoarceți sănătoși, să mergem la un ceai împreună.”. Doar să scrie. În foamea lui de basm și de prieteni, proiecția pe care o poate realiza destinatarul în mintea lui, ca urmare a acestor mesaje, poate contribui substanțial la diminuarea sentimentelor de singuratate, de izolare și de abandon.

Așa că dacă uneori va gândiți la cineva, aflat într-o situație dificilă sau nu neapărat, nu lăsați ca acel gând bun să treacă în fluxul universal de energie. Oricum o va face singur. Ci daca aveți la îndemână un mijloc de a materaliza gândul vostru, materializați-l! Nu lăsați sa treacă o săptămână, două, trei, o lună, jumatate de an… Nu vă fie frică să o faceți! De deranjat nu veți deranja, doar impactul asupra destinatarului poate fi mai mult sau mai puțin puternic. Lăsați-l pe el să experimenteze.

O să închei cu un cuvânt pe care, mai ales în ultimii doi ani, am învățat să-l folosesc foarte mult în conversațiile mele.

Mulțumesc!