Comentarii la: Bucurati-va de viata!

De către: saul

saul — Sat, 15 Jun 2013 23:12:03 +0000

Ei bine, eu nu stiu cine a fost Madalin si cu ce s-a ocupat; pe blog-ul asta am ajuns din pura intamplare. Am vrut sa mentionez faptul ca este incredibil cum unii oameni iti pot gasi pacea interioara in momente asa teribile. Doar in astfel de ocazii te bucuri cu adevarat de viata, cu fiecare secunda scursa. Noi, ceilalti, nu stim cum sa o facem. Ajungem sa credem ca uneori viata e o povara. Nu sunt un om matur, sunt un adolescent, insa am vazut cum copiii de varsta mea mor in aceleasi conditii. Sincer, e groaznic sa ma pun intr-o asemenea ipostaza si cred ca mi-as pierde mintile sa stiu ca intr-un anumit interval de timp nu voi mai putea simti nimic. Sincer imi pare rau de ce s-a intamplat cu Madalin, repet, nu cunosc cazul, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

De către: Raluca

Raluca — Tue, 18 Dec 2012 12:48:13 +0000

de multe ori cand sunt jos, cand imi vine sa plang si incep sa-mi pun intrebari cu “de ce”, inlocuiesc toata aceasta suferinta proprie cu recunostinta ca l-am avut pe madalin langa mine timp de 12 ani. oricat de mult as vrea sa mai fie aici, si nu neaparat pentru mine (pentru ca a ma gandi numai si numai la persoana mea si suferinta mea e totusi egoist), ci pentru el, pentru tineretea lui, pentru cate mai avea de facut aici, nu se poate. suferinta lui a fost extrema si cand ma gandesc la acea suferinta nu pot sa ma mai gandesc ca mie imi e greu acum. pentru ca de bine, de rau merg inainte. de ce a trebuit sa se intample asa nu stiu, oricum nici nu mai conteaza. si stiu ca ce am avut noi doi, nu voi mai avea, dar ma bucur ca am avut. altii nu au avut, nu au si nici nu vor avea nici atat.

daca o sa iti revii sau nu, tine numai si numai de tine. de nimeni altcineva. daca tu o sa vrei sa scoti capul la lumina o sa poti. important e sa vrei.

De către: Sol

Sol — Tue, 18 Dec 2012 06:37:18 +0000

Imi amintesc si acum camera in care eram,Victor statea in pat cu computerul in brate si-mi spunea de cazul lui Madalin,Era o postare mai veche si chiar ma intrebam daca mai e in viata.Apoi,la cateva zile,mi-a spus de recidiva de boala si ca transplantul de la fratele lui nu a reusit.In fiecare saptamana in spitalul Hadassah murea cel putin un roman pe saptamana,un an si o luna a durat calvarul acesta,sa-i vad murind pe cei care i-am cunoscut.Dar ma gandeam ca el traieste si ca macar pot sa-l strang in brate.Apoi l-am cunoscut pe Madalin la Milano si m-a izbit asemanarea cu Victor,in contextul bolii,era tot asa de palid,de slabit si m-am intrebat cat o sa mai dureze.Victor era pe ultima suta de metri.Apoi mi-am vazut sotul in gropa,am auzit zgomotul bulgarilor de pamant ce cadeau pe cosciugul sau si nu pot sa uit nici acum,mi se face un dor nebun de el de fiecare data cand imi amintesc.Si nu pot nici macar sa ma uit la pozele lui,ma face sa ma intreb daca l-am cunoscut cu adevaratUun vis frumos si scurt!19 ani de dragoste in fiecare zi.15 ani si 7 luni de casnicie si de dragoste devotata.De ce?!Eu continui sa ma intreb si fara sa gasesc raspuns.Simt ca ma scufund tot mai adanc.Si nu mai e nimeni langa mine,sa plangem amandoi si sa ne incurajam a doua zi,s-o pornim de la capat…Avea atat speranta!Apoi am auzit de Madalin si am fost sa-l vad-impropriu spus,i-am vazut doar sicriul-pentru ultima oara,s-a dus langa Victor si langa toti ceilalti,sa-si impartaseasca in continuare tot ce-au sperat.Madalin s-a dus senin si impacat.Victor s-a stins in bratele mele fara sa-si dea sema ce lasa in urma!Plang deseori cand ma gandesc la ce era in sufletul lui cand s-a trezit ACOLO,cand a vazut ca sunt singura si ca tanjesc dupa el.Mereu ma intreba:”Ce-ai sa te faci tu cand o sa ma duc,cum o sa te descurci singura?!”S-a stins fara macar sa-si de sema de asta.Nicio clipa nu a acceptat gandul mortii,desi erau momente in care ma necajea spunandu-mi ca abia asteapta sa mearga la ”garsoniera” sa se odihneasca.Mereu vine in visle mele.Mereu e singur si trist!Asa il vad eu,chiar si dupa un an si 4 luni.Lacrimile nu s-au terminat nici acum si ma intreb de unde tot mai vin mereu,de fiecare data mai multe.Oare o sa-mi mai revin sau o sa fac asta pana ma voi duce langa el?!

De către: Nu ne luptăm cu moartea… | MihaelaPană

Nu ne luptăm cu moartea… | MihaelaPană — Thu, 07 Jun 2012 11:49:51 +0000

[...] nu te poţi lupta cu moartea, ci te poţi lupta doar pentru câteva momente de viaţă în plus. Aşa cum spunea şi Daniel. Poate că asta ar fi singura alinare şi cel mai bun [...]

De către: S-o ajutam pe Dana | Pandutzu.com

S-o ajutam pe Dana | Pandutzu.com — Thu, 07 Jun 2012 07:41:26 +0000

[...] Si ca sa vedeti ca astfel de actiuni nu sunt in zadar, va invit sa citit aceste randuri scrise de Daniel Raduta. [...]

De către: Ionut Popescu

Ionut Popescu — Wed, 30 May 2012 08:39:22 +0000

Sincere condoleante!
Daniel m-a sustinut si m-a incurajat si pe mine…suportul lui m-a facut sa trec mai usor peste anumite momente.
Imi pare nespus de rau…

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Multa sanatate si putere Ralucai si lui Vladut!

De către: aura

aura — Sun, 27 May 2012 09:11:35 +0000

Imi pare tare rau …Dumnezeu sa-l odiheasca !

De către: mihaela

mihaela — Sat, 26 May 2012 17:05:50 +0000

dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!! cum sa nu
plangem

De către: Andrei

Andrei — Fri, 25 May 2012 10:36:14 +0000

Dumnezeu sa aiba grija de el si s-al odihneasca

De către: Ralu I.

Ralu I. — Fri, 25 May 2012 10:26:21 +0000

Life it`s not fair!
Sincere condoleante! >:D<