Scrisoare

Dragul meu,

Ce mai faci tu? Esti bine? Este bine acolo la tine? Nu ti s-a facut dor de mine, de noi? Nu ti-e dor sa te trezesti dimineata cu mainile mele prin parul tau blond si cu ochii tai albastri sarutati de zor? Sincer acum, ochii tai erau atat de frumosi dimineata, de un albastru intens. De-asta te si trezeam cu noaptea in cap. Ehh, si acum serios, stiu ca iti placea, desi uneori te suparai, pentru ca cu greu mai puteai adormi la loc. Acum nu regret.
Sa stii ca eu respir putin cate putin, din ce in ce mai mult.
Intinzi mana dupa mine prin pat dimineata? Sa stii ca eu nu o fac, singuratatea din ultimul an jumatate si-a cam spus cuvantul. Astazi m-am plimbat putin prin oras. Este 8 noiembrie si deja s-au pus podoabele pentru Craciun prin unele magazine. Este atat de devreme si tare mi-as dori ca aceste sarbatori sa treaca fara sa realizez. Sper ca sarbatorile tale sa fie frumoase si sa nu-mi simti lipsa, sa ai un brad frumos si miros de cozonac.
Te-as intreba daca iti mai amintesti cand mi-ai auzit ultima oara vocea. Te-ai uita la mine cu ochii mari si mi-ai zice sa termin cu prostiile. Totusi tin minte. Se implinesc in curand sase luni de atunci, de cand mi-ai spus ca ma iubesti, iar eu iti spuneam ca nu e drept.
Ehh, ce sa-i faci. Nu m-am lecuit. Tot tin minte date. Dar sa stii ca nu plang si nici nu as fi numarat zilele care au trecut daca n-ar exista traditiile astea care nu ma lasa sa respir. Prezenta mea este obligatorie, desi tare as vrea, mai degraba, sa dau o raita prin tara si sa te regasesc in fiecare particica din toamna asta tarzie si colorata.
Se anunta o iarna bogata in zapada. Tu schiezi pe acolo? Te-ai perfectionat? Sper sa ajung si eu cel putin o data, iarna asta, la munte, sus pe-un deal, si sa-mi dau drumul.
Cum iti petreci zilele? Organizezi in continuare lucruri? Iti faci prieteni noi? Ce bunatati ai mai invatat sa gatesti? Ce-as mai manca o salata din aia buna facuta de tine.
Sa stii ca eu pe aici ies destul de mult. Si intalnesc oameni. Asta imi place. Prietenii nostri sunt bine. Pe altii tu nu ii cunosti, i-am intalnit dupa ce ai plecat. Dar cred ca tu i-ai trimis cumva. Unii au ochii albastri, ma pierd in ei, dar doar asa cat sa imi aminteasca de tine.
Sa stii ca si Vladut e bine. Mai plang uneori, la gandul ca nu o sa va cunoasteti, cand il vad dormind ca un ingeras. Stiu, stiu ca mi-ai zis de nu stiu cate ori ca tata e cel care te creste, nu cel care te face. Ehh, fii serios!

Stai linistit. Nu-s trista si nu plang. Sunt doar putin nostalgica.

Te pupam si ne e dor de tine.