Așa trebuie să sune primul meu post din Italia, nu? Vă așteptați să fiu entuziasmat în fața a tot ce înseamnă o țară occidentală, pornind bineînțeles de la serviciile medicale. Ei bine, sunt entuziasmat, dar și frustrat în același timp. Oamenii de aici sunt foarte amabili și relaxați. Tot personalul din spital zâmbește si face tot posibilul ca pacientul să se simtă bine. Atitudinea asta te face uneori să uiți de boală!
De ce sunt frustrat: pentru că italienii nu par mai deștepți sau mai muncitori decât (o parte) din români. Azi am terminat mulțimea de analize de dinainte de transplant și am avut ocazia să compar (atât cat poate cineva care nu e specialist în medicină) prestațiile medicilor de aici cu ale medicilor noștri. Ei bine, câțiva din cei cu care am luat contact în Fundeni ar putea profesa cu succes aici în acest “spital de excelență la nivel european”, așa cum îmi spunea azi o pacientă italiană. Doamnă care e printre cei 1% din italieni care vorbește decent engleză … Așadar ce ne lipsește ca să ajungem la nivelul lor? Balcanismul celor care ne conduc? Pasivitatea fiecaruia din noi față de lipsa de competență, viziune și responsabilitate a lor?
Azi a fost ultima zi de analize. Rezultatele vor fi gata săptămâna viitoare. Marți mă întâlnesc cu medicul pentru a le discuta și, dacă totul e în orinde, voi fi internat pe 7 martie sau chiar mai devreme pentru a începe procedura de transplant. Până atunci, încerc să mă bucur de cele câteva zile în care nu am nici un fel de restricție mai ales, în privința mâncării. Și la capitolul ăsta italienii se respectă, nu glumă. După ce începe procedura de transplant, adio mâncare gătită altundeva decât acasă și contactului cu mai mulți oameni.
Sprijinul vostru, atunci când eram încă în țară, se pare că nu s-a terminat odată cu plecarea din România. Până acum, am numerele de telefon a patru-cinci români care trăiesc în Milano! Am descoperit inclusiv la spital două românce! Așa că merg în continuare cu optimism și încredere și sunt foarte recunoscător tutror celor care m-au ajutat să ajung aici.
Română 
Tu doar nu credeai ca scapi de noi asa usor, nu
)? In seara asta am avut parte de o noua coincidenta…Candva, demult tare, cand eram eu tanara speranta, studenta a patriei, l-am cunoscut pe omul care e acum pe scena. L-am cam uitat, dar el isi amintea cate ceva…
Incredibil cum imi aduna viata intr-o cutiuta toata intamplarea asta
bravo, poti sa o suni pe teri oricand vrei
Daniel, nu pot decat sa iti urez multa sanatate si reusita in tratament. Iti pot garanta ca sunt multi oameni inca preocupati de soarta ta, din toate punctele de vedere. Asteptam vesti cat mai bune de la tine!
Sa te faci bine!
Abea acum ştiu că vei fi bine. Eşti acolo unde trebuie sa fi. Anonimii sunt cu tine şi cu Raluca şi cu Vlăduţ. Venim la botez. Şi dacă s-o mai putea, fie şi în baston, venim şi la nunta lui Vlăduţ
DOAMNE AJUTĂ !!!
E pacat ca trebuie sa treci prin asta departe de casa.
Daniel, impreuna, noi cei tineri, trebuie sa schimbam lucrurile si aici in tara. Tot ce inseamna servicii medicale trebuie sa fie la standardele de acolo.
Nu putem obtine asta decat facand noi ceva in sensul asta. Sa treci cu bine prin acest test al vietii tale, iar apoi trebuie sa revii sa ne luptam cu sistemul de la noi.
Forta si credinta, tie si familiei tale!
salut!Am si eu o intrebare: tu ai facut in tara tot protocolul de citostatice, toate curele sau iti face transplantul fara sa le fi terminat? Sunt curioasa pentru ca si eu in curand o sa trec prin asta.Curaj si multa sanatate!
Buna Daniel! Nu stiu daca ai auzit pana acum,desi campania a fost destul de mediatizata, de campania “Poti si tu” a organizatiei Little People care activeaza in Romanica noastra.Aceasta se adreseaza cu predilectie tinerilor adolescenti care au invins cancerul,sub diverse forme…Stiu ca tu nu mai esti la varsta adolescentei,dar eu te vad asa cum il vedeam si pe fratele meu (care a fost diagnosticat acum ceva ani cu Linfom Non-hodgkin leucemizat),adica puternic ,cu sufletul si inima tanara si plin de speranta.Asa cum el a reusit sa invinga boala, si acum ,dupa 6 ani se bucura de viata de adolescent ,stii tu ,ca la 18 ani,sunt sigura ca si tu vei ajunge sa te bucuri din plin de sotia ta minunata ,care te sprijina foarte mult,dar si de bebele tau,care cu siguranta cand va creste va fi foarte mandru de tatal lui.Multa sanatate si nu in ultimul rand …POTI SI TU!
Fii tare pe pozitii si tine-ne la curent. Bafta!
Sa-ti ajute Dumnezeu sa te intorci sanatos si pregatit pentru viata de tata ce ti se pregateste!!!
Cea mai mare baftă posibilă din lume ţi-o urez, mai ales în ce priveşte procedura de transplant! Viaţă lungă şi sănătoasă!
Bafta multa Daniel! Suntem alaturi de tine
Sper ca te va ajuta Dumnezeu sa treci cu bine peste problema!Ai incredere si fii optimist!:)
http://ancagilca.wordpress.com/2010/02/10/sa-coboram-privirea/
Sa-ti ajue D-zeu sa treci cu bine peste incercarea asta,sa te bucuri in continuare de viata alaturi de familia ta,si atat cat poti ,tine-ne la curent cu ce se mai intampla.Dumnezeu sa fie cu tine!
Va fi bine , Daniel , va fi bine .
Forza Daniel!Suntem alaturi de tine din toate colturile tarii si nu numai!Tine-te tare si va fi bine!!
Si eu cu familia mea traim in Spania de 10 ani. Eu personal nu cred in povestile ce le vehiculeaza ” unii ” Romani ca spun ca noi Romanii suntem cei mai harnici si alte povesti ! Cred si si intre Romani si Italieni si orice tara din lume sunt oameni harnici si lenesi si cinstiti si hoti …etc !
Va salutam pe toti cu respect !