Mai
1
Ce-ai face daca ai fi medic si ai avea de ales intre urmatoarele 2 variante:
- Sa aplici tratamentul adecvat unui pacient desi conditiile spitalicesti improprii il vor expune unui risc mare de infectie dupa acest tratament si sa fii tot tu tras la raspundere de toata lumea daca pacientului i se intampla ceva ca urmare a infectiei … sau
- Sa aplici un tratament mai putin adecvat, care insa nu-l va expune unui risc mare de infectie, dar care are mai putin sanse sa-l vindece de boala?
Eu as vorbi cu pacientul si/sau cu familia sa, le-as explica ambele optiuni si i-as lasa sa aleaga.
Care e contextul?
Astfel de situatii se intampla prin unele spitale din Romania.
Si nu cred ca poti sa-i lasi sa aleaga, pentru ca ar insemna sa formalizezi acest consimtamant si implicit sa recunosti ca spitalul n-are conditii de tratament.
Si administratiei spitalului n-o sa-i convina absolut deloc chestia asta si te poti trezi ca nu mai ai loc de munca de exemplu.
nobil nu e sa te gandesti la locul tau de munca si sa faci o alegere care sa-ti convina mai mult tie. iar daca spitalul nu are conditii de tratament pacientul si cei dragi lui ar trebui sa stie orice ar zice si crede orice administratie de spital. Orice om, teoretic, raspunde intai in fata unor principii de bun simt si apoi in fata sefilor sai.
Si oricum nimeni nu poate raspunde la dilema asta fara date concrete: cat de grava e boala, cu cat e mai rau un tratament ca altul, cu cat e mai riscant sa apara o infectie, cat de impropii sunt conditiile, cat de complicat e sa faci conditiile alea sa nu mai fie improprii si tot asa.
In alta ordine de idei imi pare bine ca esti pe calea spre insanatosire foarte aproape de scopul tau. Te asteapta o viata foarte frumoasa
cred ca se reduce la (lipsa de) onestitate si la educatie, pana la urma. chiar daca un doctor nu vrea sa recunoasca faptul ca spitalul nu are conditii de tratament, problema nu dispare; daca vrei sa rezolvi o problema, trebuie in primul rand sa recunosti ca ai o problema. pacientul oricum isi da seama ca ceva e in neregula, uneori insa e prea tarziu.
eu apreciez onestitatea la un doctor. si nu ma refer la onestitatea aceea brutala, de genul: “mamaie, esti cu un picior in groapa, de ce mai vii acum la doctor?!” as aprecia sa mi se spuna adevarul despre boala pe care o am, daca am sau nu optiuni, iar daca am, care sunt acelea si ce riscuri sunt asociate cu fiecare dintre variante.
Atunci vin cu o noua dilema: daca onestitatea ti-ar atrage sanctiuni administrative (poate esti chiar dat afara desi ai familie, etc.), i-ai mai spune pacientului de conditiile necorespunzatoare din spital?
Doi la mana, pacientul nu are alta alternativa (alt spital mai bun); deci nu are alternativa. Cred ca ar trebui sa aiba un psihic extrem de tare ca sa suporte si boala si vestea ca e tratat in conditii riscante.
dilema asta nu are raspuns simplu si situatii din astea se pot intalni in orice domeniu, nu numai medical. pusa intr-o anumita situatie, eu ca persoana o sa fac ce e mai bine pentru mine sau o sa fac ceea ce e mai bine pentru ceilalti implicati? habar nu am ce o sa fac.
sunt de acord cu ce spui, ca pacientul trebuie sa aibe un psihic bun
eu mai am si alte intrebari:
)
- studentii la medicina au curs de etica?
- doctorii dau examen psihologic inainte de a incepe sa profeseze? invatatorii/profesorii/politicienii nu ar trebui sa dea si ei examen psihologic, asa cum se da inainte de obtinerea permisului de condus masina? (disclaimer: nu am permis de conducere si nu stiu exact cum se procedeaza, dar imi place sa cred ca examenul acela psihologic nu e doar o formalitate
Daniel, tin sa reamintesc o zicala romaneasca foarte inteleapta: “Buturuga mica rastoarna carul mare”.
În spiritul corectitudinii, justitiei si mai ales a faptului ca nu cred in simplitatea solutiilor (ca scuza pentru ignoranta/indiferenta) imi permit sa precizez foarte bine lucrurile:
1) Vorbim despre leucemie. Care poate fi, in linii mari, impartita in leucemie limfoblastica si leucemie mielo.
2) Leucemia limfoblastica necesita aplicarea unui anumit protocol de tratament prin chemioterapie care sa reduca productia maduvii osoase la 0. Adica se face un reset al sistemului dupa care in majoritatea cazurilor acesta reporneste corect si nu mai produce acele celule/blasti anomale/cancerigene care caracterizeaza leucemia. Deci in leucemia limfoblastica SCOPUL este REMISIA COMPLETA. Odata ce aceasta conditie se verifica pacientul nu are nevoie de transplant si este tinut sub observatie pentru 3-5 ani timp in care daca boala nu revine se considera vindecat.
3) Leucemia mielo necesita si ea aplicarea aceluiasi protocol de tratament pentru a atinge acelasi scop: REMISIA COMPLETA. Ulterior, desi in remisie completa, este necesar un autotransplant pentru a asigura succesul total al tratamentului si pentru a preveni o recadere.
4) Problema: In momentul in care se urmeaza protocolul de tratament, chemioterapia nu face decat sa opreasca productia completa a maduvii osoase. Aceasta conditie este numita de catre medici: aplazie, neutropenie. Dar nu se specifica clar termenii acestei conditii. Si anume: lipsa globulelor albe nu inseamna sistem imunitar 0 – asa cum vine numita conditia in limbaj popular. Doctori care se respecta ii spun neutropenie partiala. De ce? Pentru ca sistemul imunitar nu inseamna doar globule albe. 70% din sistemul imunitar este in intestin, in flora bacterica. Este o informatie de care medicii din Romania nu se servesc deloc. De fiecare data cand faci un tratament antibiotic iti distrugi 70% din sistemul imunitar. Si nimeni nu vine sa iti sugereze sa restabilesti sistemul imunitar prin probiotici. Dar asta e alta poveste. Ceea ce cred eu, in ignoranta mea, este ca globulele albe se ocupa de apararea corpului de bacterii/virusi care deja au reusit sa treaca de bariera florei intestinale (deseori slabita) si sa ajunga in sange de unde ulterior poate ataca orice parte a corpului.
5) Ce se intampla in Romania? Situatia actuala este ca medicii fac un tratament “la jumatate de doza” pacientilor bolnavi de leucemie din cauza ca le este teama ca in conditii de aplazie/netropenie acestia pot lua orice infectie virala sau bacterica. Un fel de prostia omeneasca a lui Ion Creanga. Sa plangem, sa ne vaitam – moartea este iminenta.
Ceea ce este foarte grav este ca acesti medici pun in balanta o conditie ipotetica cu o conditie intuibila/previzibila 100%. Conditia previzibila este ca in momentul in care se efectueaza o chemioterapie la jumatate de doza nu faci decat sa:
a) dublezi timpul tratamentului; – cheltuieli duble;
b) nu opresti producerea de blasti cancerogeni – leucemia – ci dimpotriva aceasta evolueaza; – agravare boala;
c) creezi o rezistenta a organismului la chemioterapie; – conditie in favoarea bolii;
Rezultatul este:
- un pacient internat pentru un timp dublu fata de normal – deci cheltuieli majore;
- un pacient in stadiu avansat(daca nu terminal) al leucemiei cu rezistenta la chemio – situatie in care scopul ramane tot REMISIA COMPLETA doar ca acum e aproape imposibil de realizat din cauza agravarilor conditiilor pacientului – in plus asta inseamna alte chelutieli. Si oricum de sa faci terapia corecta a doua oara daca prima oara n-ai facut-o?
- pacientii in stadiu terminal sunt deseori refuzati la spitalele din strainatate, chiar daca au toti banii in mana, in favoarea altor pacienti cu sanse mai bune de supravietuire. Chestiune de statistica.
Stii ce se intampla cu medicii din romania? Ei incearca sa se salveze, sa dea vina pe administratie, dar asa cum ai citit mai sus nimic nu-i scuza pentru a nu face ceea ce este just. S-au consultat cu rudele? Au informat pacientii? Iti spun eu ca nu. Au decis singuri in suprematia conditiei iluzorii de a fi doctor in Romania. Conditie echivalenta cu criminal.
Au informat oamenii? Le-au expus cele doua posibilitari cu riscurile implicate, le-au cerut rudelor si pacientului sa opteze dupa care sa semneze ca medicii nu sunt responsabili pentru eventuale conditii ipotetice care s-ar putea verifica??
Ce preferi: jumate de tratament si moarte sigura sau tratament corect cu risc de infectie si o sansa la viata?
Ce preferi: sa te minti singur si sa omori un pacient sau sa faci ceea ce este just si sa iti asumi riscurile? (orice meserie are un risc)
Solutia? Camere izolate de 1 maxim 2 paturi cu aer filtrat si acces restrictionat. Cat poate sa fie de greu sa le faci? Cat poate sa coste de mult? Fundeni deja are aceste camere, mai cu chiu mai cu vai le-au facut. Si nu le-a facut administratia. Le-a facut UN DOCTOR. UN DOCTOR cu D mare. UN DOCTOR care are o constiinta. Restul e apa de ploaie.
Solutia este intr-adevar cea pe care o mentionezi, adica dotarea spitalelor.
Daca prin camerele de la Fundeni te referi si la cele de la etajul 2, sectia dr. Coriu, unde am fost si eu internat, da, sunt un pas inainte. Dar nu au aer filtrat.
Nu stiu prin ce a trecut doctorul respectiv sa le faca, dar, din mica experienta de viata, pot spune ca sunt extrem de putini cei care ar fi dispusi sa-si toace nervii si timpul liber pentru treburi de care sunt responsabili altii, indiferent de domeniul de activitate.
In cazul nostru particular, “altii” inseamna cei din administratia spitalelor.
As aplica prima varianta
Sunt in totalitate de acord cu -nu are importanta- ,in asemenea situatii de boala ,despre care vorbim,nimic dar absolut nimic nu trebuie facut fara ca pacientul si rudele acestuia sa fie imformate.Exista acei consilieri medicali ,care odata aflat diagnosticul ,inainte chiar de internarea in spital ,discuta cu pacientul si rudele despre optiunile care le are ,prezentand tratamentul standard cu tot ceea ce implica ,precum si alta optiune de a intra intr-un trial ,careia de asemeni ii prezinta riscuri si beneficii.Pacientul hotaraste ce anume tratament doreste sa urmeze .Evident indiferent ce a hotarat semneaza hartii peste hartii si nu numai pentru ca medicii sa aiba o acoperire ,ci si pentru ca ei sa fie absolut siguri ca acel om a inteles perfect ce anume urmeaza sa i se intample.Am trecut prin asta in spitalele din Londra ,am vazut marea diferenta dintre ceea ce se intampla intr-un spital din tara si ceea ce este aici.Diferenta?Ca de la cer la pamant
Eu cred ca daca esti in interiorul sistemului,adica medic,gandesti intr-un fel si daca esti in exterior,adica pacient,gandesti altfel.Intransigenta ne caracterizeaza,de regula,cand nu ne afecteaza pe noi .
Dar,nu admit sa facem in Romania acte medicale in conditii precare de igiena,ar trebui sa nu se admita asa ceva,insa,din pacate,la noi se poate si asa.
Daniel,ai grija de sanatatea ta,tine cu dintii de ea si-ti doresc mult,mult noroc si de acum inainte .
Personally, I would go with the riskier treatment to ensure the disease is gone in the long run and deal with infection as it comes. It’s not a matter of IF you’ll get sick after treatment, it’s WHEN.
Just my opinion.
In primul rand ar trebui lasat pacientul sa decida. In SUA, deciziile se iau impreuna cu pacientul, mai ales cand e vorba de probleme foarte grave si de viata acestuia.
Cred ca 90% din pacienti ar alege “totul sau nimic”. Dar sincer, ce bine ar fi ca aceasta sa fie dilema: cancer sau infectie. De cele mai multe ori, e ceva de genul “risc de cancer cu 20% mai mic sau risc de infectie cu 80% mai mare”.
@Nu are importanta, sunt foarte binevenite precizarile tale. Eu iti multumesc!
@Daniel, asta este unul din motivele pentru care nu sunt medic: n-as sti ce sa aleg. Mi-ar fi imposibil sa pun in balata posibilitatea ca un om sa-si piarda viata datorita alegerii mele.
Multa putere si insanatosire grabnica!
Eu personal i-as explica pacientului si familiei acestuia ambele variante si riscurile fiecareia.Dar eu nu sunt medic.INCA.Imi doresc sa fiu si nu as face asta.Eu personal mi-as risca si viata pentru un alt om,darmite locul de munca.Oamenii sunt importanti,viata e importanta,nu locul meu de munca.Alea se gasesc,important e sa vrei.Cine face medicina pentru bani(si sunt muuuulti rau din pacate),nici nu va sta pe ganduri,nu va explica niciodata nimic si va risca mereu viata pacientului ca sa nu isi piarda serviciul.
In alta ordine de idei……azi e joi nu?Deci stau cu ochii pe tine!
Oamenii care trateaza ar trebui sa devina constienti de ceea ce presupune salvarea pacientului. Toti oamenii impreuna cu conducerea statului ar trebui sa faca totul corect (controale, dezinfectari ale produselor, personal calificat).
Din pacate observ tot mai mult slaba pregatire a unora din diverse domenii inclusiv sanatate, care se naste din lacomia pentru banii si nepasare pentru cei din jur.
Inainte cand faceai o meserie o faceai ptr ca iti place din tot sufletul .
Felicitari pentru blog si pentru vointa ta !
Multa sanatate!
Eu nu cred ca medicilor le mai pasa…
Statul ia lasat la urma dar si ei pe pacienti i-au lasat la urma…
Cum poti sa injectezi oameni cu seringi folosite?
Sa fim seriosi…
Daca nici ei nu vor sa fie lasati la urma nici ei sa nu lase la urma… (ce tie nu iti place altuia nu ii face) … e de cand lumea proverbul dar nu il aplica nimeni!
… Scarbit profund!
Nu vreau sa nasc polemici aici, dar cand precizezi ca medicii injecteaza oamenii cu seringi folosite te arunci in discutii fara rost. Ai facut o afirmatie si ar fi bine sa o sustii nu argumente solide.
Iar pentru cine spunea ca medicina se face pentru bani, as vrea sa fac un mini raport, poate macar oamenii care citesc aici inteleg. Cand ai 18-19 ani si dai la facultate, cand nu ai rude in domeniu si cand intri la stat, nu la cu taxa, nu stii ce urmeaza sa se intample peste 6 ani, cand termini facultatea. Salariul meu ca medic rezident pediatru anul I (adica al 7 lea an de studiu) este de 1034 lei. Dupa marea taiere va fi in jur de 750 ron. Colegii mai mari, in anul 5 de rezidentiat (al 11 lea an de studiu) au putin peste 1400 ron. Asa ca v-as ruga sa imi spuneti unde in aceste calcule sunt multi bani si sa nu mai generalizati. (e pacat ca muuuulti pacienti se complac in sistemul de spaga si apoi arunca cu pietre)
Diana,nu am nimic cu tine personal,insa ,ma enerveaza afirmatiile de genul celei facute de tine.Cine zice ca medicii traiesc numai din salariu?Cine e atat de ignorant?!?!?NU vreau sa generalizez si nu o fac.Eu vorbeam acum de generatia noua.De stundenti ca cel pe care l-am auzit spunand ca la 38 de saptamani,daca nasti,se considera avort spontan.Sunt multi ca susnumitul din pacate.Si de generalizat nu o fac eu.Cand mai mult de 50% din cadrele medicale din romania accepta “bani de buzunar”……sunt putini cei care nu o fac,asta e.Si cand,spre exemplu,un specialist are 5 pacienti pe zi,de la fiecare ia 50 de lei sau mai mult…..pai astia tineri de fac medicina,nu are importanta specialitatea,vad asta.Si din spagi se castiga binisor,sa fim seriosi.Din pacate majoritatea lor nu merita aceste sume “de buzunar”.
Mama,spre exemplu,nu accepta decat florile.Si totusi persoanele care ii ofera si bani sunt extrem de multe!Nu zic ca numai cadrele sunt vinovate de situatia asta,si noi ii invatam asa.Insa este un adevar ca se dau si se primesc spagi,nu?
Pacientii se complac,da,pentru ca uneori nu au incotro,alteori e frica ca nu vor fi luati in seama fara spaga.Dar bine tu dai,nu-mi spui ca e de datoria cadrului medical sa primeasca ce i se ofera.Eu am plecat cu copil de 1 an cu temperatura 40 si ceva de la un spital pe semnatura,deoarece i s-a refuzat tratamentul.Am bagat in halatul doctoritei 100 de lei.Pana sa iau mana de acolo a inceput sa zica “Sa-i punem o perfuzie”.In momentul ala am scos mana cu tot cu bani si am cerut externare pe semnatura.A tipat la mine ca nu se poate,am luat fisa,am rupt-o,am luat copilul si am plecat.In astfel de situatii trebuie sa fi inconstient(ca mine)sa faci asa ceva.Altii lasa hartia in buzunar si gata.Si mai contribuie si a doua zi.