Recent, directorul executiv al Google a sugerat că, într-un viitor nu prea îndepărtat, va trebui să ne schimbăm numele dacă vrem să ne debarasăm de muntele de informaţii personale stocate de cel mai popular motor de căutare. Buna glumă, nu? Deşi experienţa în IT m-a învăţat câte ceva despre intimitatea pe internet, parcă afirmaţia domnului Schmidt părea un pic exagerată. M-am decis să fac o mică investigaţie … concluzia mea este că afirmaţia nu este deloc fantezistă. Mai ales dacă luăm în calcul şi “urmele” pe care le lăsam în alte locuri de pe internet.
Pe scurt, locurile fierbinți din Internet (motoare de căutare, rețele sociale, site-uri de conținut media, etc.) conțin si vor conține și mai multe detalii despre cine suntem, ce preocupari avem, unde suntem, unde locuim, unde am fost, cand am fost, cu cine am fost, ce prieteni avem, ce aparat foto avem, ce telefon avem și … altele. În prezent, depinde aproape exclusiv de noi înșine cât dăm din casă, dar cred ca în viitorul nu prea îndepărtat va depinde din ce in ce mai mult de cei din jurul nostru.
Și acum să mă și justific …
Principala preocupare a motoarelor de căutare precum Google este de a indexa internetul, adică de a ţine o bază de date uriaşă ce conţine practic toate paginile de web. Având aceste date şi folosind algoritmi de căutare din ce în ce mai sofisticaţi, Google îţi găseşte aproape orice informaţie disponibilă pe internet cât ai zice peşte. Aşa că eu am acces instantaneu la toate articolele, fotografiile, conţinutul video şi altele care sunt legate cumva de numele tău.
O vorbă spune că “o imagine face cât 1000 de cuvinte”; cu cât vor fi disponibile mai multe imagini pe internet, cu atât ştiu mai multe despre tine. O imagine conţine în multe cazuri și: data şi ora la care a fost facută, modelul aparatului foto şi chiar locaţia exactă (coordonate GPS) unde a fost făcută. Această din urma informaţie este în general adaugată manual de cel care transferă pozele pe un computer. Dar au început să apară camere foto cu GPS integrat, care încorporează automat locaţia in fotografie. Ceea ce va duce la o creştere spectaculoasă a fotografiilor care conţin coordonatele exacte ale locului unde au fost făcute.
Şi nu am terminat cu imaginile. La ora actuala tehnologiile de recunoaştere facială au ajuns la o acurateţe destul de bună. Deja există motoare de căutare a feţelor: introduci o poză cu figura cuiva şi primeşti toate imaginile de pe internet unde apare persoana respectivă. Google are deja tehnologie de recunoaştere facială integrată in Picasa, tehnologie pe care am folosit-o şi pot spune că merge foarte bine, iar cercetatori precum acest acest profesor de la Carnegie Mellon confirmă predicţia că viitorul va aparţine căutării faciale.
Ce mai ştie cel mai mare motor de căutare despre noi: toate cuvintele şi criteriile pe care le folosim atunci când facem o căutare pe net sunt stocate pe serverele google timp de vreo 18 luni. Teoretic, toate aceste date nu sunt legate direct de datele utilizatorului, ci de un așa-zis cookie, un set de date care identifică în mod unic browser-ul și computer-ul sau dispozitivul mobil folosit. Motivul oficial al stocării acestor date este livrarea de publicitate personalizată. De altfel și celelalte motoare de căutare (Bing, Yahoo, etc.) stochează cam același set de date, ce-i drept pentru mai scurt timp. Spuneam că, teoretic, toate aceste informații sunt corelate cu date de identificare din care nu s-ar putea deduce numele utilizatorului. Dar mulți dintre noi au un cont google; prima oară cand ne logăm alegem ca browser-ul să țină minte datele de autentificare, astfel încat să nu ne autentificăm de fiecare dată când deschidem browser-ul. Deci atunci când facem o căutare pe google, suntem de cele mai multe ori autentificați cu contul nostru google. Deduc de aici că o corelare între toate aceste date se poate face pe serverele motorului de căutare. Mai mult, o nouă îmbunătațire a motorului de căutare, Google Instant, este accesibilă doar utilizatorilor autentificați cu contul lor google.
Și nu am terminat: dacă folosim si celelalte servicii ale google, se stocheaza email-urile noastre, calendar-ul zilnic și documente de diverse tipuri. Mai nou, s-a lansat Google Voice, deci stochează și toate numerele de telefon la care sunăm (poate și convorbirile se înregistrează și ele?)
Google nu putea să rămână restant nici la capitolul servicii de localizare: Latitude, o facilitate din Google Maps care permite publicarea locației exacte (coordonate GPS) a stârnit destule controverse.
Să trecem la rețelele sociale.
Twitter are tot conținutul public (exlcusiv mesajele directe între utilizatori) și un motor de căutare propriu destul de versatil. Principalele motoare de căutare indexeaza post-urile pe Twitter. Google a lansat recent o facilitate de căutare în timp real, al carei rezultate se actualizează automat, în timp real. Și care beneficiază din plin de caracterul Twitter, de rețea sociala în timp real. Mai adaug și că majoritatea clienților de Twitter pentru mobile au opțiunea de a publica locația de unde postezi.
Facebook, cu 500 milioane de utilizatori, are foarte multe opțiuni de protecție a conținutului, ceea ce inerent atrage și o oarecare dificultate în folosirea lor. Din 15 utilizatori aflați în lista mea de prieteni, 50% au wall-ul public, 30% au fotografiile publice, iar 80% lista de prieteni. Nu trebuie decât să am un cont de Facebook ca să aflu aceste informații despre ei. Chiar dacă sunteți foarte atenți la protecția conținutului, un experiment recent al BitDefender arată că peste 90% dintre utilizatorii Facebook acceptă cererea de prietenie din partea unui utilizator necunoscut, dar care are părul blond și aspectul plăcut. O dată pătruns în cercul de “prieteni”, dacă ai norocul ca persoana vizată să fie și “sociabilă”, te poți delecta cu o vedere destul de bună: ai acces la fotografii (pentru ca foarte puțini le protejeaza la nivel de grupuri de prieteni), la tot ce se discuta pe wall, la site-uri preferate, aplicații preferate.
Și asta nu e tot: Facebook se pregătește să introducă recunoaștere facială automată, cu potențiale implicații interesante. Deja există o aplicație de Facebook care face asta și are și o parte de căutare facială, aflată deocamdată în prima fază de testare. Mai adaug că recent s-a lansat Places, serviciul de localizare integrat in Facebook; printre altele, vine cu o “facilitate” interesantă: dacă nu interzic explicit, permite altor utilizatori Facebook să publice locația unde ma aflu eu la un moment dat. Alte suprize par să fie gata de lansare.
Toate aceste evoluții tehnologice se întâmplă pentru că noi, utilizatorii finali, le cerem. Vrem mașini din ce în ce mai performante, care să ne facă viața din ce in ce mai ușoara. Ceea ce ignorăm este că această evoluție vine cu prețul divulgării unui volum din ce în ce mai mare de informații personale. Ne pregătim practic de o eră în care intimitatea va avea alt înțeles. Și ne îndreptăm repede într-acolo: 160.000 de telefoane Android sunt vândute în fiecare zi și încă pe-atâtea iPhone-uri (toate cu GPS și cameră video performantă), serviciile de localizare devin omniprezente iar tehnologile de recunoaștere facială din ce în ce mai bune.
Cum ar putea să-mi dăuneze toate acestea? Eu mă tem în principiu de oricine are acces la atâtea informații despre mine, pentru că are multe posibilități de a le utiliza. Vedem deja multe articole în presă despre cât de utile sunt rețelele sociale pentru angajatori. Nu pot confirma că este vorba de un fapt real, dar am auzit de un hoț modern care a dat o spargere după ce a văzut pe o rețea socială ca proprietarul pleacă în vacanță. Scenariile sunt infinite.
Ce putem face? Înainte de a publica orice oriunde pe internet, să ne informăm ce opțiuni de protecție a acelui conținut ni se oferă. Sau … să ne schimbăm numele din când în când.
Tags: facebook, google, internet, intimitate, IT
Oarecum in legatura cu subiectul postului.
Un articicol despre ce si cum se drege pe retele.
Meet Robin Sage, “Mata Hari of Cyberspace”
http://www.washingtontimes.com.....rsecurity/
[...] Ce stie internetul despre tine [...]