Da, simt că trăiesc un coșmar permanent de câteva săptămâni bune. Acest transplant cu compatibilitate parțială se pare că este într-adevăr foarte dur. Nu cred că are rost să intru în detalii despre starea mea fizică … cum zicea o prietenă supraviețuitoare a leucemiei, tratamentele pentru boala asta sunt chinuitoare, umilitoare, degradante. Dar … ai ales când ți se oferă o oportunitate de a elmina boala?
Sunt deci încă în spital și cred că nu voi ieși prea curând … tot felul de efecte secundare mă țin aici, într-o stare aproape de agonie. Luni urmează o analiză importantă care ar trebui să vadă cauza celui mai dur dintre efectele secundare și să sperăm că va începe cât mai curând tratamentul potrivit.
Un coșmar … singur într-o cameră, după atâtea luni, chiar ani de tratamente; energia pozitivă e pe ducă, secată. Cum o să arate viitorul pentru mine? Am o familie, afectată și ea profund; cum o să arate viitorul pentru ei? Degeaba totuși mă gândesc așa de mult la asta; cum bine spunea o bună prietenă, viitorul ăla e total neprevăzut; singurul lucru sigur e prezentul. Deocamdată sunt încă aici în prezentul ăsta, îi trăiesc suferințele; și aștept un prezent mai bun.
Curaj!
strange din dinti si gandeste-te ca maine va fi o noua zi. Nu este un prezent pe care sa te concentrezi.Crede-ma ca functioneaza. Concentreaza-te pe ce ai de pret: o sotie nemaipomenita, un copil extraordinar, o noua viata care te asteapta. Trebuie sa accepti ploaia pentru a vedea curcubeul. Si va veni acest curcubeu, si va avea culori mai intense decat oricand. Am o prietena care a avut cancer uterin si spunea ca dupa ce a putut merge la toaleta singura a realizat ca acest moment reprezinta cea mai mare fericire. Am o alta prietena care nu a putut manca o perioada, si spunea ca supa de pui pe care a mancat-o la spital, i s-a parut cea mai rafinata mancare…si era o mancare de spital….Valorile hematologice cresc si odata revenit la o normalitate, chiar si relativa, te vei simti mai bine. Deja este extraordinar faptul ca poti bea apa si poti gusta mancarea. TOTUL VA FI BINE, mainile sus si striga cu mine TOTUL VA FI BINE. Daca-i musai, cu placere (cum spune ardeleanul)
Curaj!Un citat care mi-a placut “If you are going through hell, keep going!”.
Nu știu ce să scriu pentru că îmi dau seama că aproape nimic nu se compară cu starea prin care treci tu. Totuși nu pot să trec mai departe din pagina aceasta de net fără să scriu ceva după ce am citit (și mai ales că citisem și în decembrie postarea anterioară “Un nou început”). Știu cum e să ai în familie pe cineva care se luptă cu o boală foarte grea și urâtă.
Sper să îți fie din ce în ce mai bine. Sper ca într-adevăr să fie un nou început pentru tine și familia ta, un început de care să vă bucurați împreună.
Doamne ajută!
Dupa cum spunea si Monica trebuie sa te gandesti ca ai pentru ce lupta si ca fiecare zi este inca o mica batalie castigata in lupta cu acest dusman nemilos.
Iar in ceea ce priveste prezentul si viitorul era o vorba ceva de genul: “go for it now. the futere is promised to no one”
Faptul ca ai reusit sa scrii cateva cuvinte aici e mare lucru!Alte cuvinte sunt de prisos!
” Keep walking”!
Si stii reclama ,mai tarziu si degustarea
nu te da batut! ma gandesc la tine si la raluca mereu si va tin pumnii, sa treceti peste perioada asta cu bine.
Daniel, cred ca iti este enorm de greu, dar faptul ca reusesti sa ne scrii ma bucura si ma rog sa iti dea Domnul putere, tie, si familiei tale. Totul este in mainile Lui! Ai incredere si rabdare in suferinta! Va fi bine! Cu mult drag…:)
Daniel iti doresc sanatate multa si putere fizica si psihica, atat tie cat si familiei, sa depasiti cu bine perioadele astea urate! Doamne ajuta! ***KEEP ON FIGHTING MAN !!! *** suntem alaturi de tine, dar numai tu esti cel care iei boala in piept, te lupti cu ea si TOT CEL CARE O VA SI INVINGE!!!
Ma intristez de fiecare data cand ma gandesc prin ce treci si in acelasi timp ma bucur ca ai sansa sa poti lupta. Alti bolnavi de cancer nu au aceasta sansa. Numai tu stii cat de greu e sa lupti cu aceasta boala, noi ceilalti vedem doar “varful aisbergului”. Dar avem incredere in tine ca vei reusi sa invingi si stam pe margine si strigam: “Haai Madalin! Inca un pic si invingi! Haai Madalin! Haai ca poti! Haai Madalin! Noi te iubim!”.
Cauta in fiecare zi ceva marunt de care sa te bucuri si sa iti aduca un zambet pe fata ca sa treaca mai usor zilele!
Ne vedem la aeroport peste 3-4 luni cum zicea Raluca! E stabilit!
Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci cu bine peste tot. Sa depasesti aceasta perioada cumplita si sa reintregiti cat mai curand buchetelul vostru frumos: tu, Raluca si micul vostru print.
Departe de aceste suferinte si incertitudini, sa traiti multi ani tihniti, sa imbatraniti impreuna, sa va leganati nepoteii pe genunchi.
Nu te lasa, nu lasa deznadejdea sa se cuibareasca in sufletul tau!
Trebuie sa valorifici aceasta oportunitate de a scapa de boala, trebuie sa gasesti resurse sa continui lupta!
De cate ori ma uit la poza ta din avatar (nu te-am mai vazut de cand erai copil) expresia chipului tau imi da o maxima stare de bine; ai atitudinea unei pisicute pusa pe joaca, gata sa faca urmatorul salt…
O pisicuta care sigur are cele 9 vieti in dotare!
Trebuie sa ne luptam pentru familia noastra mai mult decat pentru noi.Daca as fi numai eu m-as duce undeva in munti cum faceau pe vremuri unii batrani cand le venea vremea.Noi nu ne permitem asta.
Gandurile negre apar inevitabil destul de des,dar atata timp cat cele pozitive le depasesc …
Acum aproape doi ani in oglinda era un tanar culturist ,iar acum sunt doar o gluma a celui ce am fost candva,dar sa fiu al naibii daca ma las chiar daca daca nu am scapat de blasti de la prima cura dupa recadere.
Lupta in continuare cu boala asta nenorocita si parsiva.
Sa te ajute Dumnezeu sa iesi o data din cusca.
FII TARE..
Incearca sa nu te mai gandesti la tine , la starea ta …. gandeste-te la familia ta…. fii tare pentru ei…. o sa vezi ca o se te faci bine…
Nu te da batut!Incearca,crede si spera!Stiu eu pe cineva care nu s-ar da batut,ar spera,ar crede si ar merge mai departe.Toate gindurile bune sunt cu tine si cu incercarile astea supra omenesti pe care le traiesti.
Nimic nu trebuie sa te opreasca sa mergi mai departe,pentru familia ta,pentru al mic care te asteapta si pentru noi care ne rugam pentru tine.
Trebuie sa fii puternic in continuare! Ne gandim la tine si te sustinem, iti suntem alaturi asa cum putem, cu un gand bun si cu o rugaciune. Multa sanatate si putere!!
Hai Madalin! Hai Raluca! Haideti – puteti! Trebuie sa puteti! Va fi mai bine – aveti INCREDERE!!!! Cu drag, Raluca
Curaj! Este frumos ceea ce este dupa. Iti vorbeste o supravietuitoare a cancerului. Nu te lasa. Nu esti singur. Dumnezeu este cu tine. Cere-I orice! Poate orice! Nu te lasa. Sunt cu gandul alaturi de tine. Cu drag, Adriana.
„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Fil. 4:13)
Inca o zi cu binecuvintarea Domnului si cu toate incercarile pe care le avem cu totii.Tu mai mult ca oricare dintre noi trebuie sa te intaresti in credinta si sa mergi mai deparete.Asteptam cu toti rezultatul analizei de ieri si sa incepi sa mergi inainte cu bine.
Suna ciudat din partea mea sa te invat eu pe tine ce sa faci,dar trebuie sa existe motivul pentru care sa vrei sa mergi mai departe,sa te faci bine.
let it go
du-te acasa si stai cu cei dragi.
nu au reusit oameni cu mult mai multi bani, medicina nu e perfecta. intoarce-te acasa si accepta-ti soarta.
Iti recomand sa te uiti la “The Decalogue” ep 2 in regia lui Stanley Kubrick. Are ca tema a doua porunca dumnezeiasca: “Thou shalt not take the name of the Lord thy God in vain” („Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.”) (este vorba de a doua porunca din religia catolica, regizorul fiind polonez)
Ai dreptate Raluca. Pana la urma soarta noastra este tot in mainile Lui, si se pare ca sunt incercati aceia care sunt puternici si care pot lupta si asa vor deveni si mai puternici.
Va imbratisez.
Un singur amanunt fara importanta, daca The Decalogue la care te referi este celebrul serial cu acelasi nume, el este regizat de un polonez celebru si el dar din cate stiu eu il cheama Krzysztof Kieslowski.
Da, ai dreptate in legatura cu regizorul! Scuze pentru dezinformare!
Din ce esti construita?
nu am vrut sa fiu cinica. mi-as dori sa nu ii para rau ca nu a stat mai mult cu fiul lui, cu parintii. tratamentul de protocol este acelasi, in Romania, Italia sau SUA. A se vedea Giovannino Agnelli, Steve Jobs, etc.
In legatura cu tratamentul de protocol, vorbesti din experienta sau din ceea ce ai citit?
Nu este adevarat.Protocolul si tratamentul clar nu este acelasi.Acestea sunt povesti.medici sunt slab pregatiti si o iau pe bijbite,habar nu au. Poate nu ati mai fost intr-un spital in Romania,poate nu atit vazut cum sunt umiliti in fiecare zi bolnavii si multe altele de care e mai bine sa fie scutit cineva in situatia acesta delicata ca a lui Daniel.
nu este adevarat.
poate ca poti plati servicii,de ex. o camera cu doua paturi sau cu un pat dar tratamentul in sine este acelasi in lume. la un anume diagnostic exista si un prognostic si un tratament-pe care dl Raduta il cunoaste. Incetati sa prostiti oamenii, tratamentul de cancer este LA FEL, peste TOT in lume, inclusiv Romania, asa blamata cum e, are, azi, ACEEASI APARATURA SI MEDICI LA FEL DE BUNI.
Permiteti-mi sa va intreb daca afirmati aceste lucruri bazandu-va pe experienta proprie sau din auzite/citite?
din experienta.
dar sa nu mai dramatizam, exista un drum pentru fiecare. imi pare rau ca am intervenit dar sint si alti oameni bolnavi de cancer, stiti…
asta nu inseamna ca nu ii doresc sanatate, sincer. dar sint mii de oameni care nu au avut norocul dumnealui, sa se bucure de atitia bani strinsi prin bunatate. vreau sa ii asigur pe acestia ca si in conditiile actuale medicii romani isi faci datoria si meseria!
Si insist in a-i spune dlui Raduta ca poate i-ar fi mai usor acasa…
Eu stiu cum este si nu va impartasesc sub nici o forma parerea.Sper doar sa nu aveti parte niciodata de tratamentul si medici pe care ii laudati .
va doresc sanatate
din pacate, boala e boala, oriune te-ao afla si oriciti bani ai.
Doamna Corina spuneti:”vreau sa ii asigur pe acestia ca si in conditiile actuale medicii romani isi faci datoria si meseria!”.
Vorbiti in numele fiecarui medic din Romania? Faceti parte din Ministerul Sanatatii?
Am inteles parerea dvs. V-o respect. As vrea sa incheiem subiectul aici. Gandurile bune sunt binevenite oricand.
Doamna Raluca daca imi permiteti as dori sa inchei eu.Fiind cam in aceeasi”oala” ca si Madalin .
Cu tot respectul d-na Corina nu prea stiti ce vorbiti.
In Romania exista doar 3 orase in care se trateaza cu adevarat leucemia:Timisoara,Cluj si Bucuresti,restul oraselor sunt praf si tin pacientii pana aproape de moarte fara sa aiba habar ce fac.De cate ori nu ne-am trezit in Timisoara cu pacienti aproape morti din spitalele din tara pe care medicii de abia i-au” reparat”.Atentie pacienti care s-au internat acolo la timp.
CANCERUL NU E LA FEL!Tratamentul leucemiei este unul foarte dur.Presupune administrarea de citostatice puternice care pur si simplu distrug maduva.Ce inseamna aplazia medulara?Insemna:imunitate aproape zero si capacitate de refacere extrem de scazuta.In timpul aplaziei poti crapa oricand…da… oricand:hemoragiile si infectiile te pandesc in orice secunda,.Noi stam la o cura peste o luna in spital, nu plecam imediat.
Spitalul din Timisoara in care sunt internat dupa recadere nu are conditiile necesare pentru izolarea pacientilor cu imunitate zero, asa ca permanent sunt expus la riscuri de a ma imbolnavi de la pacientii care vin si pleaca,insotitori si uneori ne trezim si cu vreo 15 studenti in salon care nici macar nu au bunul simt sa poarte o masca.Nu vreau sa deschid subiectul despre igiena din spital si de grupurile sanitare jalnice .
Aveti drepatate, domnule Manu, mare dreptate.
Jegul, mizeria si nepasarea din poate cea mai mare maternitate bucuresteana ne-a nenorocit copilul.Pentru totdeauna. Si nu numai noua, din pacate.
O nosocomiala ne-a schimbat viata complet. Cum e posibil ca bebelusii de la neonato sa fie manevrati fara ca asistenta sa poarte masca, cum e posibil ca ea sa folosesca aceleasi manusi pentru toti copiii, stiind bine ce colcaie pe sectie?! Cum e posibil ca femeia de serviciu, cea care spala cu mopul pe jos, sa-i scoata din incubator, sa-i puna pe cantar pana ce sterge incubatorul ca mai apoi, cu aceleasi maini (!?) sa-i puna inapoi?
Spalatul pe maini ar trebui sa fie o deprindere instinctuala, un gest obligatoriu, mai ales intr-o institutie spitaliceasca unde manevrezi vieti plapande, fie ele copii sau persoane adulte cu sistemul imunitar precar.
Pentru ca pentru multe cadre medicale spalatul pe maini e un lux, veti intalni si in unele clinici private aceleasi…deprinderi, preluate din sistemul de stat. Vi s-a intamplat sa mergeti sa va recoltati sange la un centru privat iar asistenta care tocmai a preluat cateva recipiente pentru copro sa vina senina sa va intepe fara sa-si schimbe manusile? Eu am fost martora la asa ceva!
Din cauza nespalarii nu am permis asistentelor dintr-un alt mare spital sa schimbe copilului meu pansamentele in zonele unde incercasera sa-i prinda cateter si nu reusisera, am facut lucrul acesta personal.
E drept ca am intalnit si cadre medicale preocupate de igiena si indignate de patania noastra insa, cata vreme aceste lucruri, nespalarea si nepurtarea mastii de protectie, a halatului, se practica inca in spitalele noastre, daca aceste lucruri elementare nu se respecta, ce asteptari sa mai avem la nivel microscopic?
Cum sa poarte acei studenti masca, daca cei cu care au facut cursul de igiena nu pun ei insisi pret pe aceste ”mici amanunte”?
Si cum sa inteleaga cineva aceasta situatie daca nu s-a confruntat cu ea?
Nu vreau sa intru in polemica cu nimeni, spun doar ca stiu despre ce vorbiti si-mi pare nespus de rau ca va luptati cu aceasta boala si cu dantela de nepasare si nesimtire pe care o intalniti acolo.
Multa sanatate si multa putere!
Daniel, m-am bucurat enorm cand am aflat ca vei ajunge sa te tratezi in Italia, nu trebuie sa dai socoteala nimanui, e lupta ta si acelor care te iubesc si-ti sunt aproape, e izbanda ta si trebuie sa reusesti pana la capat. Nu trebuie sa-ti fie rusine sau sa te simti vinovat ca tu ai ajuns acolo iar altii, care sufera de aceeasi boala, nu. Mergi mai departe si ajuta-i cum poti pe cei care iti cer ajutorul, cum convinsa sunt ca faci.
Dumnezeu sa te ocroteasca si sa-ti dea putere sa mergi mai departe! La fel sa le ajute si celor foarte dragi tie, care te asteapta sa te intorci sanatos, in familie.
Sunt de acord ca avem si aici medici la fel de buni ca dincolo,dar experienta celor de dincolo este cu mult peste a celor de aici.Aparatura nu este la fel de moderna ca a celor de dincolo,accesul la informatie la fel,comunicarea intre doctorii tarilor vestice este foarte stransa rezultand de aici mai multa experienta,materialele sanitare sunt mult mai bune ca la noi(de la simple branule,bandaje la stative ,cronometru la perfuzie etc.)
Comunicarea permanenta cu pacientul este extrem de vitala in Italia(voi vorbi de locul in care am fost eu),aici nu prea.Ei se preocupa ca suferinta pacientului sa fie cat mai mica si sa-i asigure conditii de spitalizare cat mai bune.Ceva de genul “Pacientul este stapanul nostru.”Aici de multe ori pe langa ca esti si asa bolnav mai trebuie sa induri si umilinte.Eu am avut noroc cu doctorul roman curant.(o femeie “jos palaria”).
Toate cele mentionate mai sus se datoreaza faptului ca tarile vestice acorda finantare solida sanatatii nu ca in Romania.Sa nu uitam ca in vest cei bogati si oamenii de rand doneaza si ei sume enorme pentru sanatate.La noi…Cancan.Datorita acestui fapt au plecat dincolo niste asistenti minunati din Timisoara.Ma rog ca medicii din spital sa nu faca si ei la fel.
“Imi pare rau ,astazi nu v-a venit sangele”-vestea pe care din pacate o aud la noi.Eu nu am o grupa foarte rara, dar m-am trezit cu fraza asta de cateva ori in care ma simteam groaznic si chiar aveam nevoie urgenta de sange.Asa ceva nu se intampla dincolo.
Pentru curele normale de chimioterapie as alege fara rezerve Italia.Nu e nimic “decadent” in ati dori sa fii tratat asa cum ar trebui,fara grija care ti-o pot provoaca cei inca 7 sau 9 pacienti internati in acelasi salon cu tine,in loc sa fie maxim doi,sa fii sigur ca sangele si trombocitele vor veni la timp.
Pentru al 2-lea transplant daca va fi cazul as opta de data asta pentru Romania doar datorita familiei si pentru ca in acest domeniu Timisoara sta bine.
In rest va doresc la toti si sanatate si luptati ca urmasii vostri sa aiba parte de un trament decent in spitalele din tara asta.
Draga Daniel, tu ai fost primul om din BitDefender care mi-a zambit, era prima mea zi de servici acolo.
O sa vezi ca totul o sa fie bine pentru ca au nevoie si altii de omul care sa le zambeasca in prima lor zi de servici, scoala, studentie, pensie….
Curaj!
Sincer nu-mi amintesc de episodul asta, dar ma bucura tare mult ca ti-am adus putina voie buna.
Ma intreb daca doamna care vorbeste de bani strinsi prin bunatatea oamenilor stie spre ce tip de om sa indreptat bunatatea acestora,daca stie ce om bun si generos esti tu si cit ai muncit pentru a fi atit de respectat si iubit.Curaj Danut.Esti un invingator si vei reusi sa iesi din aceasta gaura neagra.
Imi face placere sa vad ca discutiile noastre te-au facut sa te ridici, si sa vorbesti cu noi.Chiar daca nu era cazul sa avem asa discutii aici.
Ati vazut ce iarna suparata avem aici acasa?De 2 zile incercam emaotii de tot felul,incercind sa ne bucuram totusi de frumusetea ierni.
In rest suntem pusi pe pilot automat,incercind sa razbatem pina la servici si catre casa cind e cazul.
Astept sa primim si vesti bune si sa ne spui ca te simti mai bine si ca analizele tale sunt asa cum trebuie sa fie si dupa aceasta mare incercare pe care ai avut-o.
O zi frumoasa si sanatate multa iti doresc tie si familiei tale.