… de două săptamâni. Dureri atroce care îmi spuneau mie că ceva nu e în regulă cu sistemul nervos au dus la confirmarea unei reveniri violente a bolii, agresiv prezentă tot la nivelul sistemul nervos central și mai puțin în măduvă. Particularitate care nu e deloc privită cu optimism în cazul leucemiei. În orice caz … medicii s-au mobilizat înca o dată, gândindu-se la o cură potrivită pentru situația asta și aplicându-mi-o timp de 6 zile. Acum … sunt cu imunitate zero pentru a nu știu câta oară, trombocitele mele sunt la un nivel ridicol și … încă 10-14 zile de așteptare până ce măduva va începe să se refacă cât de cât și să producă iarăși cât de cât.
Între patru pereți … pentru încă o perioadă lungă de acum încolo. Între patru pereți … din aprilie, de când m-am reîntors la Milano nu de plăcere ci ca să reiau o luptă pe care o credeam încheiată și care a devenit mult mai grea. Izolat mă simt într-o altă lume, ruptă de cea reală, în care oamenii din mijlocul cărora și eu făceam parte odată se trezesc în fiecare dimineață cu gânduri, planuri și griji obișnuite, se duc la serviciu, se văd cu vecinii, prietenii, zăbovesc la câte o discuție amicală vorbind despre câte și mai câte din nimicurile care dau savoare vieții de zi cu zi … și unii dintre ei au copii, îi sărută la plecare la serviciu și seara se întorc cu gândul la hârjoneala care va urma. Izolat într-o lume guvernată de boală și incertitudini.
Încep să-mi dau seama însă că ar trebui să mulțumesc Cerului și oamenilor extraordinari din jurul meu care m-au ajutat nespus, pentru că dispun de toată susținerea necesară în situația mea și că eu și familia mea nu suntem nevoiți să ne mai facem alte griji în afară de lupta asta. Medicii îmi spun să mă consider norocos că după atâta tratament și două reveniri ale bolii în sistemul nervos central, n-am suferit efecte adverse serioase și ireversibile.
Da, am început să fiu recunoscător pentru toate astea și încet-încet găsesc resurse psihice de a continua lupta.
Dar rămân de multe ori cu cei patru pereți, o lume ireală câteodată, care parcă nu-i a mea …
Citesc toate comentariile de cand am gasit articolul. Nu obisnuiesc sa comentez pe bloguri dar am vazut ca ultimul mesaj e din 15. Azi iti spun eu ca te respect. Stiu ca in cazurile de felul acesta delimitarea mila/respect/teama e foarte vaga. Eu te respect si atat. N-am vazut in viata mea atata putere si determinare.
Să nu crezi că n-au existat și nu există și momente de cădere psihică. Dar când ai pentru ce să lupți și oamenii din jurul tău de încurajează permanent, uite că mai găsesc resurse.
Și cred că e valabil pentru fiecare din noi: limitele pot fi împinse inimaginabil de mult.
Multa putere si incredere Daniel!
Nu necunoastem, am primit acest link de la un prieten, coleg cu tine, si am ‘rasfoit’ un pic istoricul lui/al tau.
Dumnezeu sa te ajute si iti multumim ca ne-ai impartasit experienta ta de pana acum.
Asa cum spunea cineva mai sus, si eu sunt furioasa pentru ce nu am/ sau am si mi se pare prea greu decat sa fiu fericita pentru TOT ceea ce am primit cu atata generozitate si nu apreciez. Avem gresita senzatie ca totul ni se cuvine: sanatate, familie, prieteni, serviciu … nici nu ne punem problema macar sa multumim
Offf, cat de limitati si ignoranti suntem cateodata
.
Dar, din pacate, tu si alte suflete dragi ca tine ne fac sa deschidem ochii in astfel de situatii critice, sa privim putin dincolo de nemultumiri si suparari si nervi si stres si si si …
Iti MULTUMIM si Dumnezeu sa iti lumineze calea si sa fie alaturi de tine!
Eu mă bucur mult de fiecare dată când aud că cineva și-a schimbat modul de a privi viața ca urmare a ceea ce mi se întâmplă mie.
Îți doresc mult să perseverezi!
Am citit pe nerasuflate blogul tau azi! Imi inspira respect si curaj, si o putere fantastica! Important e sa continui sa lupti, iti doresc din tot sufletul sa castigi!
Buna ziua Daniel,
de citeva zile astept sa ne dai putere sa mergem mai departe,sa fim fericiti si sa ne bucuram impreuna de toate.Daca toate sunt sub control mai vorbeste te rog si cu noi ca tare mult bine ne faci.
Iti doresc sanatate si multa putere sa poti avea grija de noi si de tine.
am ramas perplexa cand am citit despre evolutia acestei agresiuni, dupa cum bine ii spunea cineva intr-un comment de mai sus.
si mai perplexa am ramas citind comentariul despre ‘fericirea’ de-a te afla intr-o situatie de genul… cum pot sa gandeasca unele … fiinte! turbez de fiecare data cand descopar astfel de ‘intelepti’. dar turbez degeaba 
, as usual. pfff… nici nu stiu ce sa spun, decat ca in seara aceasta m-am gandit la tine, la situatia data, si, daca exista a collective pool of wishing well care te-ar putea sustine telepatic, well, am contribuit si eu la acesta. sunt convinsa ca pana acum ai batut si razbatut reteaua de motive pentru care sa rezisti si sa fii puternic si sa lupti, si sa, si sa, si ti-ai scormonit deja toate ungherele mintii pentru a gasi resurse psihice si emotionale de rezistenta (si poate sa innabusi uneori ‘de ce’-urile), so i will not add to reasons, reasoning or how-to’s. zic numai: musai trebuie sa fie bine de data asta! for good. it simply has to! 
Mulțumesc pentru contribuția ta la acea “piscină”.