dragul meu,
mi-am gasit nasul. cred ca pot intelege, in sfarsit, cum te simteai cand te trezeam aproape in fiecare dimineata, inainte sa plec la birou, ca sa te sarut si sa te mangai putin. iar tu imi spuneai ca vrei sa dooormi. si eu ma suparam. si tu imi spuneai ca nu mai poti adormi la loc.
dimineata, cand mi-e somnul mai dulce, nici nu se face bine ora 6, ca fii-tu top-top la mine-n pat. si macar de ar adormi langa mine din nou. dar de unde. ma ciupeste de obraz, imi baga degetul in gura, in ochi, ma trage de par, imi arata becurile de afara, sare in pat. dialogul nostru preferat la acea ora:
“vreau sa se trezeasca mama”
“Vladuut, vreau sa doooooooorm. inca jumatate de ora.”
“vreau sa se trezeasca mama”
si cine crezi ca iese castigator? el, bineinteles. si uite asa ma trezesc morocanoasa.
si oricat l-as iubi, uneori chiar as vrea sa doooooooorm. si zambesc, gandindu-ma la noi doi. nu ma asteptam sa avem un copil mai matinal decat mine.
clar mi-am gasit nasul. 
dar tu, tu esti bine?
Nu mai stiu cum am dat peste acest site, cautam despre leucemie pe google parca.
Am citit aproape toate postarile.
Nu prea ma pricep la vorbele acelea de genul ” Condoleante” sau ” Imi pare rau pentru pierderea suferita” pentru ca nu stiu cat de potrivite sunt sau nu.
Cert este ca ma bucur ca dupa o asemenea pierdere ati continuat sa scrieti pe blog si cel mai mult imi place sinceritatea din spatele fiecarei postari.
Deja mi-am salvat site-ul in carnetelul meu si am sa mai revin. Doamne ajuta