În ultima lună am experimentat intens realitatea virtuală. De exemplu, am descoperit şi eu Wii si Playstation. Şi experienţa a fost mai degraba placută. M-am jucat Warcraft, mai precis dota; din fericire doar împotriva calculatorului. Dacă intram pe serverele online să joc împotriva oponenţilor umani, probabil aş fi pierdut mult mai mult timp. Am cont pe Facebook, chiar daca nu intru decât o data pe lună (deocamdată). Am cont pe linkedin, pe care-l folosesc mai des. Ştiu mai bine ce inseamna reţele sociale; am descoperit un site care-ţi dă posibilitatea să-ţi faci propria reţea sociala in cinci minute, ning pe numele lui.
Deasemenea, aud tot mai multe despre SecondLife, care este, la momentul actual, cea mai avansată structura socială virutală. Practic, ai posibilitatea să duci o viaţă paralelă: iţi creezi un avatar (de multe ori un alter ego), iţi iei ceva dolari linden (da, e moneda proprie a acestei lumi şi avem un curs de schimb linden – US dollar), dupa care cumperi o bucată de pamânt virtual in această lume virtuală. Acum că ai strictul necesar, poţi începe sa socialiezezi cu alţi “oameni”. Ce a ieşit de aici? Am citit despre un divorţ în lumea reală pentru că el o inşelase in SecondLife, o milionară in dolari obţinuţi din afaceri imobiliare in SecondLife, un proces impotriva unui violator, magazine virtuale Nike şi Puma in SecondLife care chiar vând chestii. Impresionant, nu?
Second Life are cel putin 2 milioane de utilizatori activi, facebook are 150 milioane, 3 milioane de copii din ultima versiune World of Warcraft au fost vândute în prima zi.
Este clar ca realitatea virtuala, sub multele ei forme, se extinde rapid. Şi oamenii petrece din ce in ce mai mult timp în ea. De ce? Păi să vedem: e fun sa joci warcraft, comunicarea cu prietenul tau din celălalt colţ al lumii e mai facilă şi interesantă pe Facebook decât la telefon, wii e unul din modurile placute de a-ţi petrece timpul cu prietenii, poţi fi cine vrei în SecondLife. Second Life Grid îi permite unei corporaţii să-şi facă un workspace virtual in care reuneşte angajaţii răspândiţi in mai multe colţuri ale lumii.
Interacţiunea umană a cunoscut evoluţii permanente de-a lungul existenţei speciei noastre. Ăsta pare a fi urmatorul pas. Însă, paradoxal, acest pas pare să ne ducă spre izolare şi lipsă de comunicare in viaţa reală. Eu am cele mai mari satisfacţii sufleteşti atunci când vorbesc cu oamenii faţă în faţă sau folosesc un instrument de comunicare virtual cu o persoană pe care o cunoscusem deja. Şi cred ca, fară interacţiuni directe, specia umană e condamnată.
Aştept totuşi cu inters clipa în care voi putea face o conferinţă cu colegii mei de la Iaşi într-un spaţiu virtual unde am in faţă holograma fiecăruia din ei, care arată şi se mişca exact ca ei.
Si apropo de lumea virtuala si de timpul petrecut in fata calculatorului. s-au facut numeroase statistici in ceea ce priveste timpul petrecut de copii in fata calculatorului sau a televizorului, in medie 5-6 ore pe zi. acest lucru cauzeaza din ce in ce mai multe boli, probleme cu ochii, obezitate, probleme cu coloana. Si astfel lumea copiilor, nepotilor nostri va fi o lume din ce in ce mai bolnava, mai lipsita de cultura. Pe mine cel putin ma sperie perspectiva asta.
Trebuie sa te contrazic putin aici, Raluca. Eu sunt unul dintre copiii aia care s-a uitat 5-6 ore pe zi la televizor si asa-i: mi-am pus ochelari, am 15 kile in plus si scolioza. Dar sa zici ca 5-6 ore de televizor duce la lipsa de cultura???? E ca si cum ai zice ca daca iti duci copilul la muzeu 5-6 ore o sa iasa destept. Doua zile de televizor baga informatie intr-un copil cata ar fi aflat tata-mare Panait Visan intr-un an, acum o suta de ani. N-am zis nici c-o sa iasa destept da’ macar o sa fie informat
:P
Razvan, daca imi permiti, cred ca aici incepe analzia cantitate versus calitate. Sunt de acord cu tine ca ingurgitam mult mai multa informatie decat bunicii si strabunicii nostrii. Si subliniez ingurgitam, pentru ca informatia pe care TV-ul o ofera, cat si ritmul in care o ofera, nu mai lasa loc de analizat sau inglobat intr-un sistem (mestecat sau digerat). Suntem loviti de sute de informatii zilnice,pentru care avem foarte putin timp de analiza si respectiv si mai putin timp pentru a trage niste concluzii de pe urma lor. Si sunt de parere ca acum 100 de ani poate ca a privi o ceata de tigani care trece pe ultia satului cu ursul insemna multa informatie : jocurile, hainele, carutele, caii, etc, dar nu avea decat o foarte mica utilitate in viata taranului de acum 100 de ani, o poiana a lui Iocan, unde spectacolul vizual nu era foarte mare si nici informata primita in cantitati uriase(cateva articole citite de Moromete) , sau mersul la biserica, aveau un mult mai mare impact util in viata omului : se discutau si analizau probleme, in mare parte probleme curente si strans legate de realitatea inconjuratoare.
Acum, noi privim la echivalentul a 100 de satre de tigani in fiecare zi si ajungem in poiana lui Iocan mult mai rar. Si mai ales din cauza asta tind sa fiu de acord cu Raluca. Infromatia fara analiza nu ajuta decat memoria cel mult, nu si dezvoltarea intelectuala. Iar cultura nu este posibila fara un anumit grad de dezvoltare intelectuala.
Ca sa supravietuiesti in lumea de azi, se pare ca trebuie sa tii in echilibru intre perspectivele pe care le-ati expus voi trei. Lumea se misca cu o viteza ametitoare; ca sa te misti impreuna cu ea trebuie sa fii receptiv la macar o mare parte din fluxul imens de informatii.
Ca sa gasesti insa un sens in existenta ta trebuie sa mai si aprofundezi cate ceva, sa-ti formezi, asa cum ziceau fetele, o cultura. Cred ca asta inseamna pana la urma sa te afirmi ca un individ cu personalitate proprie.
Pe de alta parte, astazi cultura se formeaza practic folosind tehnologia. Cred ca semnificatia “culturii” evolueaza: citim mai rar carti, insa citim extrem de mult ziare sau bloguri.
Stau de ceva vreme si ma intreb daca termenul de “realitate virtuala” este folosit corect. Credeti ca acest termen desemneaza doar “o simulare generata de calculator a unui mediu tridimensional in care utilizatorul este capabil sa vizualizeze si sa manipuleze continutul acestui mediu.” cum spunea un prof. de info, sau include toate artefactele umane imateriale? Un tur virtual al cladirii x este o copie fidela a ceva ce exista. Ok. dar Star Treck? Nu este tot o realitate virtuala? Ma (va) intreb: Realitatea virtuala ar trebui sa se rezume la jocurile din online sau ar trebui sa cuprinda si tot ce tine de imaginar si nu are un corespondent in lumea reala?