Romania vazuta si altfel

Obisnuiam sa ma gandesc uneori: uite ca totusi se poate trai bine si in Romania. Muncesc la o companie privata unde castig bine, unde ma simt bine, serviciile de care am nevoie au evoluat in calitate in ultimii ani si sunt in general multumit de ele. Aveam o asigurare medicala privata si eram satisfacut ca uite se poate sa avem sa avem si servicii medicale de calitate. Ce bine ma gandeam ca nu suntem inca atat de “civilizati” si in piata gasesti inca produse naturale pe alese. Ce mai, traiam intr-o tara care le combina atat de bine pe toate. Poate ca asa gandesc si multi dintre cei care lucreaza in orasele mari, in mediul privat. Oameni care muncesc pentru ce au si au suficient cat sa-si permita un trai decent.
Acum sunt intr-o alta Romanie. Tara aflata in eterna tranzitie si balacareala politica. Care se reflecta atat de bine in sistemul medical romanesc de stat. Pe care nu-l poti evita cand ai o boala grava sau o urgenta. Cum arata lucrurile pe aici: conditii improprii si personal insuficient. Sunt deja de 2 saptamani in spitalul Fundeni, cel mai important centru hematologic din tara. Oamenii din sistem cu care am intrat in contact sunt in general de buna-credinta si de bun-simt. Pe care le practica atat cat le permite numarul prea mare de pacienti. In salile de 4-5 paturi e in general curat, cu toate ca mobilierul vechi de zeci de ani si paturile departe de a fi confortabile le da un aer deplorabil. S-au facut si renovari, cred ca destul de recent. Avem acum tamplarie de termopan. Ceea ce e bine in principiu; dar cand fereastra de la baie e tot timpul deschisa (pentru ca e amplasata pe la vreo 3m inaltime si n-o poti inchide) iti dispare pofta sa faci dus, pentru ca e frig. Faptul ca apa calda e cam doar dimineata si seara deja nu prea mai conteaza. Cei care fac chimioterapie si au un sistem imunitar mai scazut ar trebui sa beneficieze si de o alimentatie corespunzatoare, bine aleasa. Nu este cazul; cred ca e aceeasi mancare standard din toate sectiile. N-o sa incep sa descriu grozaviile pe care le-am auzit despre sectia unde sunt internatii copiii. Cred ca v-ati facut o imagine cat de cat.
Sa zicem ca nu putem avea pretentii prea mari de la o tara in curs de dezvoltare, dar lucrurile ar putea arata mult mai bine daca s-ar face o administrare a banilor cum trebuie, pornind de la guvern si terminand cu cei care administreaza spitalele si alte unitati de stat.
Iata o Romanie cu care n-as fi vrut sa ma intalnesc atat de intim. Dar ea este aici, chiar sub nasul nostru, si nu sunt putini cei care o traiesc intens. Romania asta o s-o mai intalniti si sub alte aspecte, care depind direct de cei care ne conduc. De exemplu, ma mai intreb uneori daca, in contextul actualei crize politice, sotia mea va avea probleme in a-si primi banii de la stat in concediul de maternitate. Pentru ca atunci n-o mai plateste compania la care lucreaza ci statul roman.
Ma mai intrebam deasemenea ce putem face noi, cei care conturam usor-usor o clasa de mijloc ca sa schimbam lucrurile. Imi mai veneau unele idei (voua nu?), dar nu poti schimba starea de lucruri de unul singur. Trebuie ca ideile sa fie impartasite si puse in practica de grupuri cat mai mari de oameni. Cum? Acum nu am energia sa ma gandesc la asta, pentru ca am alta lupta de dus. Un lucru mi-e clar: lucrurile n-o sa se imbunatateasca de la sine.