Noi
19
La întrebarea pe care mi-au pus-o multe persoane și la care eu am răspuns cu un zâmbet larg …
Analize iulie
Analize noiembrie
La întrebarea pe care mi-au pus-o multe persoane și la care eu am răspuns cu un zâmbet larg …
Analize iulie
Analize noiembrie
Wow. Looking nice.
Arată, cred, mai bine ca analizele mele. Medicul mi-a spus că euzinofilele mele sunt puţin ridicate pentru că am mici alergii (mi se udă ochii când în aer pluteşte fum de ţigară şi păr de pisică).
Deci felicitări. Ai sistemul imunitar al unui om cu o uşoară alergie.
Mersi Andrei!
Dacă tot ai observat tu toate detaliile, mai e ceva de menționat … eozinofilele sunt in scădere constantă (eu fac analize la 2-3 săptămâni).
Great work Daniel! Good numbers!
Thanks Jonathon! I wish you the same!
Doamne,ce ma bucur!Sanatate multa!
Mulțumesc!
…e tare trist ca postezi atatea lucruri interesante si… no comment. TREBUIE sa depasesti faza de “omul salvat de online”. TREBUIE sa-ti asumi acest statut, dar ESTI o voce care trebuie ascultata.
(scuze de atatea imperative, ti-o spune un om care a trait ce poti vedea in link…)
Bună Gabriela!
Nu sunt sigur că am înțeles ce ai vrut să spui, dar pare a fi vorba de o chestiune profundă și interesant de dezbătut. Ai putea fi mai explicită?
Incerc sa explic:
Tu esti mai mult decat “tipul salvat de lumea online”, ca si Vlad, baiatul pentru transplantul caruia s-a mobilizat Mangalia. Voi sunteti OAMENI, care aveti opinii, idei…. E trist ca postarile tale despre diverse subiecte nu suscita interes, nu atrag comentarii, ci doar cele legate de starea sanatatii tale.
Pe de alta parte – cazurile fericite ce sunteti, ar merita explicate, analizate, facute cunoscute mai ales acum, prin reusita. Sunt atatea campanii pentru salvarea vietii cuiva…. putine au feed-back. Omul de rand, omul necunoscut care da 1 sau 10 lei vrea sa se bucure ca va vede SUPRAVIETUITORI, invingatori…
E adevarat ca nu poti tu sa iesi in strada si sa strigi: priviti-ma, am invins, traiesc! (iar televiziunile sunt mai interesate de chilotarese, siliconate, dezbracate…)
Dacă ideile mele a fost interesante măcar pentru câteva persoane, tot e un câştig. Un drum de 1000 km începe cu primul pas.
Nu ştiu dacă eu merit atenţia pe care o sugerezi tu, dar sunt de acord cu tine că societatea e interesată de altfel de ştiri … sunt de exemplu oameni (şi în România) care au nişte bloguri cu conţinut de cea mai bună calitate. Din păcate … numărul de cititori este de 10 ori mai mic decât un blog cu conţinut “tabloid”.
În lumea asta trăim; si nu e numai România în starea asta. Îmi spunea recent un prieten plecat în Franţa de 3 luni că a cunoscut 2 liceence (cele mai bune din clasă) venite în schimb de experienţă în facultatea unde lucrează el. Singurele lucruri pe care ştiau să le facă cu un computer erau să intre pe Facebook şi YouTube.
Si tu ai fost liceean in Romania. De ce suntem totusi aici-asa-cu atatia oameni ca voi??
De ce nu am evoluat? Pentru ca generatia post-revolutie e inca prea tanara pentru a influenta cursul politicii romanesti.
Uitati-va la masa de alegatori din Romania si ganditi-va cate voturi ar strange niste oameni de 20-30 de ani, care ar veni cu un discurs lipsit de demagogie si axat pe: munca (!!!), seriozitate si planuri pe termen lung.
Mă bag puţin şi eu în vorbă – fără să vreau cumva să lovesc în masa discuţiilor cu coada mea de nihilist. Dar: nu există o generaţie post-revoluţie.
Cei la care te referi au fost virusaţi de societatea în care s’au născut şi care duce încă genele inoculate de OM NOU; în plus, generaţia asta este doar o sumă de unităţi atomizate, fără un catalizator consistent – din când în când îi comasează trăiri de’o clipă (unitate de timp cu parametri variabili) care pot fi tristeţi, extazuri, manele, meciuri de fotbal, duioşie, minimostre de solidaritate (care pentru cazuri individuale pot fi un univers dar pentru universul în care trăim sunt fire de nisip, în general neştiute).
Celor care s’ar putea regăsi în ceea ce ai numit tu generaţia post-revoluţie le lipsesc modelele puternice (nu că n’ar exista oameni admirabili sau de urmat dar nu’s în spaţiul public) şi, în plus, şi lor, acelor tineri, le este mai aproape cămaşa decât paltonul – în lumea în care se maturizează şi se formează ca oameni li se cer alte calităţi pentru a răzbate, pentru a reuşi.
N’am vrut să sune aşa. Dar aşa sună…
după ce i’am dat submit şi a apărut mi’a sărit în ochi data.
trist!
Să lăsăm politețurile: per ansamblu, radiografia făcută de tine societății este cât se poate de realistă! În loc să se uite la talk-show-uri îndoielnice 100 de zile pe an, românii ar citi mai bine ce ai scris tu aici.
Eu sunt însa poate puțin nerealist pentru că mă gândesc la o bucățică mai mică din România noastră: România mea. Care seamănă în mare cu ceea ce zici tu, doar că o simt puțin mai pregătită pentru “catalizare”. Și sunt oleacă mai optimist în privința apariției unor catalizatori.
Mon cher, aş vrea să vin să te susţin spunându’ţi că mulţi catalizatori mici pot naşte catalizatori mari; din păcate, lipiciul potrivit nu e pe stoc. Poate deocamdată.
Ia’ţi lumea aa mică şi cere autonomie morală!
cat despre ceea ce “meriti” tu, nu, nu e vorba de atentie, sau de faptul ca meriti sau nu. Tu meriti o viata normala alaturi de familia ta, de colegii tai de munca, de prietenii tai. Si se vede ca toti acestia au crezut in tine, alaturi de atatia necunoscuti…. Acesti necunoscuti merita atentie, nu multumiri. Ce i-a determinat sa actioneze? Cum pot fi si altii responsabilizati? Cum poate fi sistemul modificat astfel incat sa nu mai fie nevoie de minuni? (minunile sunt frumoase, dar se intampla atat de rar)
Mai intai trebuie schimbate niste mentalitati si trebuie sa avem niste oameni care sa-si asume curajul sa duca la capat niste lucruri care sa serveasca ca exemplu.
Sistemul este o imagine destul de buna a cetatenilor care ii voteaza pe “ingrijitorii” lui la fiecare 4 ani. De aceea trebuie mai intai sa vina o revolutie a mentalitatilor.