O radiografie a societății românești, făcuta de un cititor, într-un din comentariile de la postul anterior. Dacă aș fi avut talentul s-o fac, ar fi fost puțin mai optimistă (dar nu cu mult):
… nu există o generaţie post-revoluţie.
Cei la care te referi au fost virusaţi de societatea în care s’au născut şi care duce încă genele inoculate de OM NOU; în plus, generaţia asta este doar o sumă de unităţi atomizate, fără un catalizator consistent – din când în când îi comasează trăiri de’o clipă (unitate de timp cu parametri variabili) care pot fi tristeţi, extazuri, manele, meciuri de fotbal, duioşie, minimostre de solidaritate (care pentru cazuri individuale pot fi un univers dar pentru universul în care trăim sunt fire de nisip, în general neştiute).
Celor care s’ar putea regăsi în ceea ce ai numit tu generaţia post-revoluţie le lipsesc modelele puternice (nu că n’ar exista oameni admirabili sau de urmat dar nu’s în spaţiul public) şi, în plus, şi lor, acelor tineri, le este mai aproape cămaşa decât paltonul – în lumea în care se maturizează şi se formează ca oameni li se cer alte calităţi pentru a răzbate, pentru a reuşi.
N’am vrut să sune aşa. Dar aşa sună…
Alte păreri?
Mici greșeli de logică. Tinerilor NU le lipsesc modele puternice. Becali, Moni, Bianca lu’ Bote, toate astea sunt modele EXTREM de puternice, cu atât mai mult cu cât sunt servite pe toate mediile, constant.
Faptul că noi nu suntem de acord cu ele, asta-i altceva. Lumea nu e cum vrem noi, iar conflictul/prăpastia între generații este reală. Welcome to the real world.
Mulţumesc, Daniel
Nu era decât un common place ce’am gândit eu cu tastatura, aseară; probabil că, vorba lui Topârceanu, “câţi ca noi, câţi ca noi…”
Ovidiu, mă pui în situaţia să mă comentez, ca un mic geniu autoproclamat ce sunt.
Mă refeream la “celelalte” modele şi la “ceilalţi” tineri, cei pe care îi caută/ştie Daniel şi care, probabil, există… sigur există. Şi în al căror succesul cred şi eu – dar individual, nu ca grup, nu ca generaţie, nu ca – bottom line – societate. N’or să fie printre ei nici un Gorbaciov şi Kohl capabili să dărâme Zidul Berlinului din minţile unei majorităţi care, aşa cum şi tu spuneai, are modelele EXTREM de puternice.
Oricum, era târziu când i’am răspuns, ieri, lui Daniel, eram (într’un anume fel) furios (furia resemnnării, dacă un resemnat se mai poate înfuria) că trebuie să’i răspund aşa, veneam după o lungă zi la muncă şi după ceva vreme bună de blocaj în zăpadă, pe autostradă; incoerenţa sau scăpările de logică (dacă sunt şi altele decât cea pe care ai ilustrat’o) au “atenuante”
Peace!
nu stiu cata furie e in raspunsul meu…
nu stiu daca exista o generatie post-revolutie (eu sunt decretel-etichetat- din prima serie… decembrie 1967, spuneti-mi MAMI, da?)
dar exista oameni care nu au loc pe tv de chilotarese si alte “modele” de columbence, pestrite si alte pagina 3/5…
NU ESTE ASA!
In Romania mea exista Daniel Raduta, Vlad, Nebuloasa, Marieta Varga, tanti Jeni http://groparu.ro/un-om/ …