Din când în când fiecare om tinde să se concentreze mai mult decât ar trebui pe lucruri care-s de fapt mai puțin importante în economia a ceea ce înseamnă “a-ți trăi viața”. Mulți dintre noi nu sesizează capcana și se fac niște alegeri pe care le regretă mai târziu (uneori prea târziu). Și regretele înseamnă de obicei: “de fapt, chestia asta e mult mai puțin importantă decât credeam eu … și am pierdut luni, poate ani alergând după ea”.
Odată cu trecerea timpului, parcă încep să intru și eu în rândul oamenilor “normali”. Adică să am preocupări obișnuite, gânduri de viitor obișnuite, planuri, etc. Și inevitabil tind să cad în capcana de care ziceam mai sus. Totuși, mi-e mult mai ușor decât înainte să ma opresc la timp.
Pentru că, atunci când ești față în față cu sfârșitul, lista de lucruri importante care-ți dau satisfacție cu adevărat se simplifică incredibil de rapid și ajunge foarte scurtă și clară.
Cum poate oare un om normal să dobândească abilitatea asta, într-un mod mai puțin “palpitant” ?
un om normal.. e interesant cum ai făcut împărțirea asta între cei care au fost pe marginea prăpastiei și ceilalți.
Eu nu știu cum să reușești să întelegi o lecție importantă doar din experiența altcuiva. Adică sigur, fiecare înțelegem într-o anumită măsură dar mi se pare incomparabil o măsură mai mică față de ce simt și înțeleg cei care au trecut prin ceva dramatic. Dar poate e și măsura aia mai mică importantă dacă lecția o auzi des și ești dispus să dedici ceva din timpul tău încercării de a înțelege.
eu nu cred că sunt conștientă mereu de ce e important pentru mine sau, dacă sunt, probabil că destul de des nu mă comport ținând cont de asta. deși poate știu ceva mai bine ca cei din jur cum e în categoria oamenilor “anormali”. dar oricum mulțumesc pentru că mi-ai amintit că trebuie să mă gândesc mai mult la asta.
ai grija de ai tăi și de tine
Am retinut Oli. O sa fac tot posibilul!
Buna,
Cineva spunea “traieste fiecare zi din viata ta ca si cand ar fi ultima”, cam asta ar fi, nu? Oricum nu stim cand va fi ultima. Eu consider ca anumiti oameni care sunt mai incercati (de boala sau alte grozavii ale vietii) daca reusesc sa iasa invingatori au o misiune de indeplinit; ii vedem apoi cum se schimba cu totul si devin binefacatori si protectori ai celorlalti mai slabi si neputinciosi. Asadar, nu poate orice om “normal” sa capete abilitatea asta, consider eu, ci doar cei care si-au dovedit puterea, puterea aceea de care e nevoie in lume ca lucrurile sa tinda spre bine
interesant post … sincer cred ca doar gandindu`te la ce ai scris mai sus stii deja raspunsul .
. Vrei sa fii sigura pe el sau cauti doar sa stii si cum gandesc ceilalti ?