N-ar trebui să fie deloc ciudat că sunt mult mai sensibil la problema sănătății, comparativ cu alți oameni de vârsta mea. Prin urmare, mi se pare foarte important ca măcar familia mea să fie mai bine asigurată decât am fost eu în cazul unei probleme serioase de sănătate. Așa că m-am apucat să studiez în amănunt alternativele pe care ni le oferă sistemul privat de sănătate din România.
Prima opțiune ar fi un abonament de sănătate la un centru medical privat. Avem la ora actuală pe piață o ofertă destul de generoasă de centre care oferă acest serviciu: Medsana, Medlife, CMU, Medcenter, Sanador și încă multe altele pe care le găsiți la o simplă căutare pe internet.
Un abonament de sănătate oferă servicii medicale de bază: analize de laborator și consultații la medici primari și specialiști. Am beneficiat în ultimii ani de serviciile câtora centre de acest gen și am găsit: condiții și dotări (mult) superioare facilităților de stat cu același profil, tratament corect (uneori ireproșabil) al pacientului (clientului) și cam aceeași calitate profesională (bună) a specialiștilor. Da, calitatea profesională a medicilor nu este foarte departe de unele spitale de stat, din simplul motiv că majoritatea medicilor din centrele private lucrează sau au lucrat până de curând în sistemul de stat.
Dar, încă o dată, oferă servicii medicale de bază. Dacă ai o problemă gravă de sănătate, trebuie să cauți în altă parte leacul.
Cât despre preț, variază destul de mult după calitatea ta: abonat individual, sau de companie. Cred că totuși că prețul mediu este sub 100 lei/lună pentru un pachet mediu de servicii.
A doua opțiune este o asigurare de sănătate. O parte din firmele de asigurări generale din România au produse de acest fel care se limitează la despăgubiri materiale acordare direct ție, ca asigurat, despăgubiri care ar putea acoperi “costurile” tratamentului în sistemul public. Dacă te duci la un spital privat sau ai nevoie de tratament în străinătate, costurile vor depași probabil cu mult despăgubirile.
Al doilea tip de asigurare este ceea ce numesc eu adevărata asigurare de sănătate: asiguratorul îți pune la dispoziție o rețea de spitale (în general private) unde te poți trata practic pe gratis. Asiguratorul are contract de decontare cu respectivele spitale astfel încât pacientul scapă cu totul de grijile financiare ale tratamentului.
Dar bineînțeles că totul vine cu un preț: există mai multe tipuri de pachete, cu plafoane maxime de decontare începând de la 25.000€ și până la 1.000.000€ anual. Ca și la asigurările Casco, poți opta și pentru o franșiză de câteva sute de euro anual sau mai mult, caz în care asigurarea te va costa semnificativ mai puțin.
Concret, căutările mele au avut ca rezultat două opțiuni: Eureko și BUPA International. Eureko oferă acces practic la toate spitalele private din România iar dacă soluția de care ai tu nevoie e disponibilă doar în străinătate, îți acoperă 70% din costul tratamentului acolo. Dar … până la o limită: 100.000€ anual pentru pachetul “full”. Prețul e cam de 70€/lună pentru un adult. BUPA Internațional pretinde ca oferă acces abonatului la toate spitalele private și de stat din lume (cu sau fără SUA), în limita unor plafoane semnificati mai mari, de aproximativ 1.800.000€ anual. Mai sunt disponibile și alte opțiuni iar pretul fără franșiză pleacă de la aproximativ 100€/lună pentru un adult.
Sperând că informațiile de mai sus vă sunt și vouă de folos, sunt curios asupra unui aspect: câți dintre voi ar plăti 70€ în fiecare lună pentru o asigurare medicală privată?
Pun această întrebare pentru că în România sistemul privat de sănătate este încă la început în a asigura soluții și tratament pentru afecțiunile grave și o să se dezvolte probabil ca orice sistem privat, în ritmul creșterii numărului de abonați.
70+ EUR este foarte mult pentru omul normal. O foarte mare parte din români nu rămân cu atâția bani după ce-și plătesc cheltuielile curente.
Ca valoare în sine, nu mi se pare foarte mult. În definitiv, dacă pot să plătesc 100 EUR CASCO la o grămadă de fiare, pot să plătesc 100 și pentru mine și să știu că mi se rezolvă problemele de sănătate în mod civilizat.
Pe de altă parte, atâta timp cât statul îți ia deja o grămadă de bani pe o asigurare de sănătate pseudo-inutilă, parcă nu-ți vine să mai dai alți bani în plus.
Normal ar fi ca asigurarea obligatorie la stat să scadă (de preferat la o sumă fixă) și să includă câteva servicii de bază, iar fiecare om să-și aleagă (sau nu) un asigurator privat.
În final, am plăti la fel de mult, dar am beneficia de servicii mai bune, iar o piață liberă a serviciilor medicale va duce la servicii mai bune și/sau mai ieftine pentru clienți.
Comparația cu CASCO este foarte nimerită!
Vis-a-vis de asta, îmi zicea cineva că are un vecin care și-a luat Q7 și după aia se tot împrumuta la vecini să pună benzină. În final, n-a mai putut să plătească ratele.
Eu cred deci că e și o problemă de mentalitate: de ce să nu-mi iau o mașină mai ieftină și să-mi rămână și bani de asigurare medicală full?
Eu as plati. Pentru copii. Pentru mine m-as astepta sa fie parte din pachetul oferit de angajator.
Ei, nu cred că-s prea mult firme în România care să ofere asta. Dar majoritatea oferă abonamente, e primul pas. Cred că tranziția la asigurări este inevitabilă, dar va dura câțiva ani.
Eu sper sa vad cat mai multe companii incluzand in pachetul oferit oricarui angajat o asigurare privata de sanatate.
Cred că în majoritatea cazurilor este vorba de abonamente nu de asigurări.
Problema mea e că plătesc deja peste 100 de euro lunar la stat. M-aş aştepta să am mai multă flexibilitate pentru banii ăştia, şi să pot alege asiguratorul, serviciile şi valoarea asigurată. Acum cred că sectorul serviciilor medicale private este frânat în dezvoltarea lui de absenţa liberalizării asigurărilor medicale.
În statele dezvoltate serviciile sunt liberalizate?
* pentru copii, vreau sa zic ca as plati o asigurare din aia complexa.
Pentru un copil, pornește de la vreo 40€.
Cred ca, cel putin deocamdata, 70 de euro pe luna e o suma prea mare pentru majoritatea romanilor. Daca iei 300-400 de euro pe luna, valoarea salariului mediu net, chiar nu-ti poti permite sa renunti la 70 de euro pentru o asigurare privata.
Asa ca aceste asigurari sunt deocamdata doar pentru romanii care castiga cu mult peste salariul mediu. Pentru ceilalti, solutia este fie un abonament lunar la o clinica particulara (un pachet mediu este intr-adevar sub 100 de euro pe luna), sau o asigurare cu despagubiri limitate.
Sunt de acord cu argumentația ta. Poate în orașele mai mari să fie mai mulți oameni care să și le permită.
Sub 100 lei cred că ai vrut sa spui cu abonamentul, nu?
Stii care e problema de fapt aici la noi in Romania si nu numai?!Ca poate ai plati si 70€ si 100€ sa stii ca in cazul unor probleme de sanatate grave sa fii asigurat,dar firmele de asigurari gasesc atatea tertip-uri sa nu-ti plateasca,sa te amane ca de fapt contractul pe care tu l-ai incheiat cu ei e intr-un fel si ca nu acopera de fapt aceasta despagubire etc.de ce spun asta-1.Am lucrat in asigurari ceva timp si le-am cunoscut mentalitatea celor care vand asemenea produse;
2.Cunosc cel putin 2 cazuri in care 2 persoane au avut accidente de munca pe vapor si unul dintre ei la 2 zile dupa internarea de urgenta intr-un spital din Franta,dupa o operatie cu tija si surub in mana si picior,a fost trimis acasa pentru a nu fi obligata firma de asiguari sa-i plateasca prima de asigurare;iar cel de al doilea la fel-ce-i drept a fost tratat intr-un spital din USA cu arsuri de gradul III-IV pe maini si fata si dupa o saptamana de spitalizare era trimis acasa din aceleasi considerente.
Asa ca mai bine avem noi grija ne ingrijim sanatatea ca daca ajungem pe mainile altora nu stiu ce se alege de noi cu toate asigurarile din lume.
Problemele sistemului romanesc sunt multe, printre care:
1. nu asigura decat servicii bazale si nici alea nu sunt asigurate bine- Romania nu are nici macar o statistica nationala a incidentei afectiunilor, sau de ex sensitivity of Pap smear- deci nu putem sti cat de bine sunt acoperite necesitatile bazale, most likely they are not well covered.
2. sistemul de stat – sistem social de asigurari de sanatate e f flawed- fondurile se strang separat de buget insa guvernu poate baga mana in ele si lua cat si cum vrea si redistribui. adaugati la asta cat de mult se “fura” prin contracte de aparataura, reparatii, renovari, you name it, they are doing it.
3. medicii din sistemul privat si de stat sunt aceiasi- iar facultatile de medicina romanesti produc f multi absolventi de calitate mai buna sau mai proasta, care fac un rezidentiat fara mare curricula si nu prea urmarit de nimeni si trec 100% niste examene de specialitate care si ele sunt discutabile…
Imi dau seama ca lucrurile asa cum le descriu eu par imposibile pt locuitorii Romaniei; tot ce pot sa spun este ca vorbesc din experienta sistemului medical romanesc si a mai multora din afara, mult mai scumpe si deloc eficiente dar care la sfarsitul zilei get the job done- cu rezultate demonstrate in statistici solide. Si eu am ales sa muncesc pana pic si sa traiesc intr-o alta tara si sa sper ca le pot asigura copiilor mei mai multe lucruri decat le puteam da in Romania- dintre care cel mai important este health care. Sper sa nu ajung niciodata sa apelez la un nivel atat de complex de health care.
Daniel, sa ai sanatate si putere! Cred ca va este foarte greu. Sa aveti speranta si, dupa cum zic americanii: your best days lay ahead!