Centrul de recoltare și imunologie San Raffaelle, Milano, pe la orele prânzului. Atmosferă destinsă, personal amabil, vreo 8 donatori de sânge conectați. În camera alăturată fratele meu termină cele 4 ore chinuitoare de stat lungit în pat. 4 ore în care sângele lui a fost filtrat și i s-au prelevat limfocite. Nu celule stem hematopoietice, ci limfocite, celule sanguine deja specializate. O doză bunicică din ele mi-a fost infuzată acum o oră, în cadrul ultimei cure de tratament al recăderii survenite acum 4 luni. Acesta e tratamentul revoluționar care se face de câțiva ani în câteva din centrele de vârf din Europa și din lume, pentru a elimina eventualele celule leucemice care ar mai putea exista prin măduva unui bolnav în situația mea. Înca câteva săptămâni de monitorizare a eventualelor efecte secundare și pot să zic că aproape am terminat și cu tura asta de tratament.
La o discuție amicală cu doctorița de la centrul de recoltare aflu că tot complexul San Raffaelle are nevoie de o cantitate de sânge echivalentă cu 50 de donatori zilnic. Cum ajunge la cantitatea asta? În primul rând, printr-un sistem deștept de donare: ca în multe centre din Italia, spitalul pune la dispoziție inftrastructură pregătită (și personal așișjderea), iar una din multele asociații non-profit se ocupă să mobilieze donatorii. Nu numai prin campanii punctuale, ci printr-un minim sistem de management al donatorilor: atragi cât mai mulți oameni să se înscrie într-un fel de registru la tine la asociație și le aduci aminte periodic că e nevoie de sângele lor. Și din când în când faci acțiuni de mulțumire și motivare a donatorilor.
Deci îți trebuie o minimă implicare a statului și o implicare ceva mai mare a societății civile. Suntem în anul 2011, avem Facebook, internet mobil, smartphone-uri, informatie accesibila ultra-ușor. Asta ar trebui să faciliteze și mai mult acțiunile de genul donării de sânge. Trebuie doar câteva capete cu multă voința care să pună pe picioare un sistem nu tocmai complicat de management.
Din cate stiu eu nu este chiar asa de revolutionar acest tratament (DLI-donor limphocyte onfusion), cel putin in tarile cu un sistem de asigurari de sanatate normal. Este o imunoterapie care se aplica dupa transplant. este evedent ca este revolutionar pt Romania
Poate că am exagerat eu folosind termenul “revoluționar” dar în mod sigur este un tratament foarte nou.
Draga Daniel, sunt un tinar din Republica Moldova a carui prietena sufera de o stare acuta de leucemie… Citesc blogul tau si imi vine sa pling pentru ca in tara mea, de 1000 de ori mai putin decit in Romania se face. Am aflat de clinica “Eden” de la Breaza, de Italia stiam… O problema importanta sunt banii dar te rog sa ma ajuti cu un sfat.. nu mai existe sperante
Sfatul meu ar fi ca ea să facă un tratament clasic în primul rând, la recomandarea medicilor. Dacă ai putea s-o aduci în România, bine-ar fi.
Buna seara Daniel ! Imi doresc din tot sufletul sa te vindeci , sa ajungi acasa cu bine si sa imi pregatesti cateva bancuri cu blonde ! Sunt alaturi de tine , iti doresc multa sanatate si in afara de asta trebuie sa recunosc ca plang mult cand citesc gandurile tale . Mai plang si revin si cu alte mesaje !
Mulțumesc mult Adriana!