De cate ori ati fugit de voi? De cate ori ati refuzat sa ascultati vocea interioara lasandu-va tarati de tumultul acestei lumi zi dupa zi?

Octombrie este luna in care s-a pornit cutremurul, care a daramat caramida cu caramida micul univers linistit si luminos pe care ni-l creasem. Asteptam insa acest octombrie. Intuiam ca el va aduce multe rezolvari.
Am invatat ca pentru ceea ce iti doresti cu adevarat, lupti. Si am luptat. In mai, cand s-a terminat totul, am stiut ca am facut tot ceea ce e omeneste posibil pentru a izbandi. Nici acum nu mi-am schimbat parerea.
Atunci cand s-a terminat totul, s-a instalat intr-adevar linistea. Suferinta fusese atat de mare incat am aflat treptat ca e vorba de o liniste agresiva. Prin atitudine, prin vorbe, prin actiuni, ma luam cumva la tranta cu viata, era ceva in genul “hai sa vedem ce se mai poate intampla”. Era o revolta. Oamenii din jurul meu au simtit asta din plin. Era o fuga de trecut. Nu vroiam sa mai stiu absolut nimic, nu vroiam sa ma compatimeasca nimeni. Radeam mult si zgomotos si uitam sa plang.
Ii spusesem lui Madalin in ultimele clipe, sa vina cumva, daca poate, la mine, ca o sa-mi fie dor de el. Mult timp nu mi-a fost dor de el, nici nu puteam sa ma gandesc la el. Il asociam cu acea suferinta extrema. M-am privit totusi cu indulgenta, stiam ca la un moment dat se va rezolva si asta.
Atunci mi-era frica de orice fel de suferinta. Mi-era frica si sa plang.

Intuiam ca octombrie va veni ca o eliberare si pentru mine.
Acum vreo 3 – 4 sapt intr-o noapte instelata, pe un pod frumos luminat, mi s-a facut un dor nebun de mine. Primisem cateva semnale pana atunci. Oameni necunoscuti, intr-un oras strain, in diverse situatii, mi-au spus: “you have a very beautiful smile”. Eram relaxata, departe de revolta pe care o traiam in tara. A fost prima oara cand am putut cumva sa ma rog. De data asta ma rugam lui Madalin.

Dupa ce m-am intors in tara, am primit alte semnale. Un fost coleg de serviciu, cu care nu mai vorbisem de ani, m-a cautat virtual si printre altele mi-a zis “stii, mi-e dor de zambetul tau”. Apoi, o prietena, care pleca departe de tara pentru mult timp, mi-a zis ca o sa-i fie dor de mine si mai ales de zambetul meu sincer care uneori face minuni.
Si ceata s-a ridicat treptat, citind cateva randuri, pe care Madalin le-a scris in caietul pentru Vladut:
“Mama ta este insa ingerul meu, sufletul care-mi este mai aproape decat oricare altul. Iubirea si afectiunea pe care le simt in fiecare clipa cand ii privesc ochii sau chiar si cand nu e fizic langa mine nu se aseamana cu absolut nimic pe lumea asta.”
Mi-am dat seama ca uitasem de acea parte din mine care transformandu-i pe ceilalti se transforma pe sine, raspundeam cu agresivitate la absolut orice, incercand sa evit suferinta.

Amintiti-va de voi, amintiti-va sa cautati bunatatea in adancul sufletului vostru, oricate probleme ati avea! Cautati partile din voi care se oglindesc cel mai frumos in ceilalti oameni si daruiti-le! Este cel mai ieftin si, in acelasi timp, cel mai pretios dar! Pentru voi si pentru ceilalti. Veti aduce bucurie si ceva veti schimba! Chiar si un zambet pentru un zambet!

Si in acelasi timp va veti descoperi pe voi! Veti descoperi parti frumoase, nestiute, nebanuite! Ii veti transforma pe cei din jur si in acelasi timp va veti transforma pe voi!

Eu uitasem.

Mi-as intinde bratele si as cuprinde cerul intr-o imbratisare. Iti multumesc nespus ca ai fost in viata mea si ca mi-ai revelat cea mai frumoasa parte din mine!


8 comentarii on Octombrie si un pic din noi

  1. giorgiana spune:

    Foarte frumos, foarte profund… Ai un real talent in ceea ce priveste scrisul, intrucat de fiecare data cand te citesc, simt cu adevarat emotia si ma cutremur cu adevarat…

    te admir din tot sufletul, pentru ceea ce reprezinti si pentru ceea ce ai devenit!

  2. FLORENTINA spune:

    Draga Raluca,viata ne demonstreaza ca orice sfarsit reprezinta un inceput,asemeni bobului de grau….asemeni pasarii phoenix…Trebuie sa primim de la viata tot ceea ce ea ne ofera!iar noi sa-i dam tot ce este mai bun si mai frumos in noi, BUN si FRUMOS ce se va reflecta in jurul nostru.
    Melodiile de sus sunt melodiile mele de suflet.
    Cu drag si dor, inclusiv minunea vietii mele-Daria!

  3. FLORENTINA spune:

    As fi vrut sa nu plang, dar nu pot cand rememorez imaginea cerului plangand….daca el nu se putea abtinea dar eu umil si mic om ce sunt! Dar cum vremea nu sta pe loc,-vine o zi- pentru noi toti, dar nimeni va sti canf va fi…

  4. Corneliu spune:

    Subscriu la ceea ce a scris Giorgiana mai sus! si ce melodia dragutza ai ales, imi place asa mult “10″ :-)

  5. Draguta spune:

    In vara asta am fost la mormintul lui Danut.nu stiu ce ma asteptam sa gasesc acolo dar m-am simtit dezamagita.Acum am inteles ca pe Danut acum il putem gasi in memoria celor care l-au cunoscut si in inimile celor care l-au iubit.Iar tu aici cu vorbele lui si gindurile tale ne ajuti sa-l regasim.Iti multumesc ca existi si ma rog sa iti regasesti linistea si zimbetul.

  6. I gotta favorite this website it seems extremely helpful extremely helpful

  7. larisa spune:

    Imi pare extrem de rau stiu pare cel mai comun cuvant dar cand suferi de cancer stii ce inseamna sa=ti para rau si eu sufar de cancer cerebral si am 26 de ani toata gandurile si sperantele lui le am si eu am fost operata in strainatate de doua luni acum termin chimioterapia si radioterapia ma impresionat atat de mult poveastea lui un om extraodinar un exemplu cu un optimism debordant din pacate Dumnezeu este deasupra tuturor el hotaraste cand se incheie povestea fiecaruia,Imi pare atat de rau dar ferice sa fi tu ca ai trait langa acest inger cele mai frumoase momente,Dumnezeu sa-l aiba in pace,Dumnezeu sa va binecuvanteze cu multa fericire,implinire sufleteasca si credinta.Larisa

Lasă un răspuns

*