Să merg la spital în ultima vreme. A venit și pe-aici vara și a adus călduri mari așa că este extrem de placut să stai 1-2 ore la subsol, unde sunt cabinetele medicilor de la transplant: afară transpiri iar acolo mai pui o haina pe tine.
Si după atâta stat la răcoare vine și cireașa de pe tort: la ultimele vizite concluzia medicilor a fost aceeași: “you are doing very good” (spre disperarea lor, bine ascunsă însa, am fost prea leneș ca să învăț italiană, așa că se chinuie ei să vorbească in engleză) . S-a dat startul și la reduceri (ale dozelor medicamentelor pe care le iau) si sper să se rărească și vizitele la două săptamâni și deasemenea să se mai relaxeze si restricțiile.
Câteva experiențe foarte recente și mica mea experiență de viață mă fac să cred că, pentru noi oamenii, în viața de zi cu zi, comunicarea (adecvată) este cea mai mare provocare. Fie că vorbim de interacțiunea dintre doi oameni sau de transmiterea unui mesaj către mai multe persoane.
S-a întâmplat de curând să asist la discuțiile dintre un bolnav si doi medici (persoana a discutat separat cu cei doi). Deși amândoi i-au transmis în esență exact același mesaj, am constatat uluit că una din întâlniri s-a terminat cu zâmbetul pe buze iar cealalta cu lacrimi în ochi. Așadar aceeași persoana, expusă la același mesaj din partea a doi parteneri de discuție, a reacționat în două moduri total diferite. Nu sunt nici pe departe specialist in psihologie, dar convingerea mea e că această diferență uriașă se datorează în cea mai mare masura modului în care a fost comunicat, “ambalat” mesajul și mai puțin asocierilor pre-existente cu persoanele respective sau altor factori.
Uu alt exemplu de care ne lovim cu toții: cineva (persoana, organizație) vrea sa obțină susținerea (printr-un simplu vot) a cât mai multor persoanelor pentru o anumită idee sau proiect și apelează la mijloacele de comunicare online. De ce unele în unele situații se adună 10.000 de susținători și în altele 100? Cred că unul din cei mai importanți factori este modul în care comunici.
Așadar cum pot eu să comunic mai bine? Răspunsul ar fi unul foarte simplu dar de multe ori foarte greu de pus în practică: să încerc să ma pun în pielea destinatarului. Să încerc să vad lucrurile prin aceeași ochi, să am o imagine bună asupra contextului și a momentului de timp în care transmit mesajul. Și să decid apoi cum anume îi trimit mesajul: detaliat sau concis, ce fel de limbaj folosesc, poate chiar să-mi adaptez și comunicarea non-verbala. Și sunt sigur că ar mai fi multe de spus …
Dupa primele contacte cu echipa medicală de la spitalul de aici din Milano am fost oarecum confuz: echipa care se ocupa de transplanturile de măduvă numără cam 15-20 medici, din care 30% au sub 30 de ani, 50% intre 30-40 de ani si doar vreo 3-4 peste 40 de ani. Ar părea puțin neobișnuit pentru o echipă așa tânără să fie una din cele mai renumite echipe medicale din Europa în domeniul lor.
Foarte repede însă am ajuns să am încredere totală în ei. De ce? Pentru că mi-au lăsat impresia unei ECHIPE în adevăratul sens al cuvântului. O echipă așa cum rar întâlnești în orice domeniu de activitate, fie că vorbim de companii private sau de instituții de stat, deși principiile care stau la baza formării ei sunt in esență simple si accesibile oricui. Așadar, de ce cred eu că este o echipa așa bună: colaboreaza foarte bine între ei (deciziile importante în cazul meu au fost luate de “noi” nu de “mine”), se conștientizează că e foarte important ca fiecare membru al echipei să se dezvolte profesional (eu am fost consultat cam de 7-8 medici de când am venit aici, deci concluzionez că fiecare medic e în contact cu mare parte din cazuri) iar “șefii” sunt în primul rând mentori pentru ceilalți.
Cam astea sunt condițiile necesare pentru ca o echipă sa fie performantă. E clar că pregatirea profesionala a fiecărui individ in parte este foarte importantă, dar nu suficientă. Mai punem la socoteală și faptul ca sunt suștinuți financiar (dotari spitalicești și participare activa în comunitatea medicală internaționala) și obținem imaginea completă a performanței pe termen lung.
Am aflat în sfârșit rezultatul celei mai importante analize lunare: maduva mea e formată în proporție de 100% de celule provenite de la donator. Combinat cu faptul ca nu s-a mai găsit nici o celula leucemică, înseamnă ca evoluția de până acum e foarte bună. Mai am de-a face cu complicații post-transplant, din fericire minore. O gastrita cauzată probabil de medicamentele luate cu pumnul de 2 luni încoace, care se tratează foarte bine cu un sirop minune si niște erupții pe piele, care pot fi semne de GVHD (deocamdata sunt doar monitorizate).
Se vor rări și vizitele la spital, o dată pe săptămână, așa că voi avea și mai mult timp de stat pe internet si aberat pe blog.
Poate ați citit zilele astea despre intenția Case Nationale de Asigurări de Sănătate de a achiziționa servicii de videconferință în valoare de 415.000 euro. Întrebarea care-ți vine imediat este: ce-i trebuie CNAS un sistem de videconferinta profesional tocmai în perioada asta? Dar nu despre asta aș vrea să vorbesc ci despre cum au decis ei că au nevoie de acest serviciu și că ar trebui sa coste 400.000 si nu 100.000 sau 500.000. Am stat ceva timp sa parcurg caietul de sarcini, poate ma lămuresc de ce.
Motivele achiziției par firești pentru o organizație cu mai multe ramificații răspândite teritorial. Citez câteva: “Eliminarea timpilor destinati deplasarilor”, “Reducerea cheltuielilor de transport, cazare, diurna”, “Organizarea de intalniri cu un numar mare de participanti intr-un timp foarte scurt”. Urmează niște descrieri foarte succinte ale caracteristilor serviciilor si la final suma bombă.
Întâmplător, echipa în care lucram (cand eram sănatos) are câteva birouri în țară. Daca m-aș fi dus la șeful meu cu această cerință, m-ar fi întrebat:
- Ai facut un studiu de fezabilitate: cu cât se reduc cheltuielile de deplasare? de cate ori vorbești într-o zi? de câte ori pe lună faci o conferință cu 45 de oameni? cât durează?
- Cum ai calculat suma aia? Ești specialist in sisteme de videoconferințe? Daca nu, ai consultat un specialist?
- Eram sub influența alcoolului când te-am angajat?
In schimb, cred că la multe din instituțiile statului se întâmpla ca la CNAS: nimeni nu face un studiu serios pentru a identifica nevoile specifice, nu se angajează un consultant specializat care sa facă o estimare realistă a serviciilor conform cu aceste particularități. Nu, calculam noi o sumă, așa la o țigară, o trântim in caietul de sarcini, dupa care impunem furnizorului de servicii să se încadreze în ea. Furnizorul va face analiza asta de fezabilitate pe care tu nu ai facut-o și se va trezi cel mai probabil cu 2 variante posibile:
- Pentru nevoile tale e suficient un sistem de 200.000 euro. Îți va înapoia restul de 200.000? Cel mai probabil nu. Îți va pune un sistem de 400.000, de care tu nu ai nevoie. Bani cheltuiți aiurea: 200.000 euro.
- Tu de fapt ai nevoie de un sistem de 600.000 euro. El n-are de ales și-ți pune unul de 400.000. Peste 2 luni de la instalare, observi că sistemul merge prea greu si nu răspunde cerințelor. Și ce faci? Mai bagi inca vreo 300.000 – 400.000 euro pentru a-l modifca pe cel existent. Risipă: 200.000 euro.
Ca și când m-aș duce eu să-mi cumpar un cuțit. Câți bani mi-au rămas? 20 lei. Ce trebuie sa facă cuțitul? Să taie bine. Îmi iau un cuțit profesional de 20 lei. După 2 luni observ că de fapt eu îl folosesc doar la taiat ambalajul de la portocale și unul de 5 lei ar fi fost numai bun.
Ce-ai face daca ai fi medic si ai avea de ales intre urmatoarele 2 variante:
- Sa aplici tratamentul adecvat unui pacient desi conditiile spitalicesti improprii il vor expune unui risc mare de infectie dupa acest tratament si sa fii tot tu tras la raspundere de toata lumea daca pacientului i se intampla ceva ca urmare a infectiei … sau
- Sa aplici un tratament mai putin adecvat, care insa nu-l va expune unui risc mare de infectie, dar care are mai putin sanse sa-l vindece de boala?
Asta mi-au spus medicii la vizita săptămânală de azi, în urma rezultatelor primei analize de maduvă de după transplant. Bineințeles e o veste foarte bună, cu toate că e de așteptat ca imediat dupa un transplant să se întâmple așa.
Cea mai important analiză, cea care identifică dacă maduva s-a schimbat sau nu în totalitate cu cea a donatorului, nu este însă gata. Sper ca joi sau cel mai târziu luni să fie gata si această analiză.
Cele mai comentate