Acum că am revenit și eu pe planeta asta, aflu ce s-a mai întamplat în ultima perioadă. De exemplu, un fost coleg de generatie din facultate a fost dus de urgență la spital după ce un cheag de sânge format în timp undeva în picior a luat-o din loc, amenințare potențial fatală pentru inimă sau plamâni, dacă nu se intervine rapid. A avut noroc ajungând repede la un spital unde actul medical se poate desfasura in conditii bune (dotari, medicamente, pregatirea medicilor) și toată întâmplarea a avut un final fericit. Din ce știu eu, la momentul actual asemenea spitale se pot numara pe degete si le gasim in cateva orase mari.
Plecând de la situația de mai sus le propun atât politicienilor noștri cât și altor persoane cu putere de decizie în sistemul medical din Romania un exercițiu de imaginație. Pentru acest exercițiu este important un amănunt din povestea de mai sus: ” … daca nu se intervine rapid cu tratament poate implica moartea chiar si in 30 de minute”.
Domnule/Doamnă cu putere de decizie, probabil ai rude sau persoane dragi care trăiesc la sute de kilometri de unul din orașele mari. Și una din aceste persoane suferă o criza asemănătoare cu cea descrisă mai sus. Și trebuie să ajungă la spital în maxim 30 de minute sau hai să zicem o oră! Altfel moare! Cu toate relațiile și puterea ta financiară, iți va fi fizic imposibil să o duci pe acea persoana în 30 de minute la București sau la Viena. Așadar va ajunge la un spital dintr-un oraș mic de provincie, unde nu e aparatura, nu sunt medicamente, consumabile uzuale gen comprese sterile; daca are ghinionul sa aibă o grupă rară de sânge, mari șanse să se nu găsească. În condițiile astea, care crezi ca sunt șansele ca persoana respectivă să supraviețuiască și nici să nu rămâna cu sechele pentru tot restul vietii? Eu aș spune că mici. Vei putea trăi apoi cu conștiinta împăcată că ai făcut tot ce a depins de tine pentru a îmbunătâți sistemul sanitar din România?
Și încă ceva: nu e chiar imposibil să fii chiar tu într-o situație din asta.
P.S. Nu doresc nimănui să treacă printr-un moment ca acesta. Dar cruda realitate ne arată că aceste lucruri se intamplă. Și se vor mai întampla.
Jalnice toate spitalele din tara.Ar fi bine daca cineva ar face ceva pt asta.Cineva cu putere de decizie ,caruia ii si pasa ,pt ca am impresia ca nimanui din cei care ar putea face ceva ,nu le pasa ,vezi bine ,chiar si personalitatile noastre se trateaza in strainatate .
In alta ordine de idei ,cum te simti Daniel?Sper din tot sufletul ca esti bine si poate chiar pe punctul de a pleca spre casa ,spre ai tai, care sunt convinsa ca te asteapta cu nerabdare.
Cam obosit dupa transplant. Mai trebuie sa stau vreo 2-3 luni pe-aici, asa ca nu sunt chiar pe punctul de a pleca … Plus dupa aceea aproximativ 6 luni – 1 an pana sa ma pot declara om cu imunitatea normala.
Nu-s penibile toate spitalele din tara. In orasele mari sunt unele chiar f bune. Insa in toate esti nevoit in general sa cumperi pe bani proprii pansamente, medicamente etc. Iar in ceea ce priveste stocurile de sange, daca ai ghinionul sa ai nevoie de transfuzie trebuie sa apelezi la prieteni/colegi etc.
Pana nu strigam de multe ori, tare tare, pana nu ne facem simtita nemultumirea apasat si repetat nu are cum sa se schimbe ceva. Chiar nu vad ce am putea castiga prin pasivitate.Iar situatii ca cea cu sangele o putem schimba fiecare din noi, donand.Orice drum incepe cu un pas.
Numai bine, Daniel!
Exact, prin pasivitate n-o s schimbam absolut nimic. Asta trebuie sa constientizam noi. N-o sa vina nimeni sa ne conduca mai bine; tot noi trebuie sa impunem niste schimbari.
Daniel, intrebarea care se pune acum dupa operatia ta si dupa toata acesta MINUNE (pe drept cuvant numita astfel) vei continua “actiunea” prin crearea unui ONG si prin atragerea unor oameni ca Dan Voiculescu (din sfera politica) si multi altii din cei care au ajutat pentru infiintarea unei clinici aici in RO?
As face asta si de maine, numai ca dupa un transplant de maduva osoasa trebuie sa cam stai linistit vreo 3 ani. Am intalnit insa oameni care au inceput niste proiecte frumoase si oameni care s-au implicat in ele odata cu cauzl meu. Asa ca o sa ma implic in masura posibilitatilor in aceste proiecte.
Marea intrebare este insa cat se vor implica omul obisnuit in aceste proiecte. De exemplu, e lipsa de sange. Si e nevoie de zeci de mii de donatori voluntari pentru a suplini aceasta lipsa.
Proiectele de care zic sunt incepute de http://www.aril.ro si sustinute de prieteni pe care mi i-am facut odata cu boala: http://romaniasavesitself.com/. O sa mai dureze putin pana o sa apara si pe site(uri) descrierea proiectelor.
Aceasta tara este la pamant,din toate punctele de vedere,in afara ca mai exista inca de furat pentru unii si altii,si daca am vrea sa schimbam ceva,poate am gasi o cale sa schimbam,dar de unde sa incepem ca totul e bolnav?!
Ar trebui sa incepem cu santatea si sa continuam cu educatia, apoi cu justitia si mai apoi cu apararea. In acelasi timp economia nationala trebuie sa fie o preocupare constanta pentru fiecare.
Un anumit numar de de cetateni (destul de mare parca peste 10.000) pot cere parlamentului sa adopte un proiect de lege. Daca acei multi oameni oameni ar fi dispusi sa sustina pana in panzele albe (chiar si in strada) cateva proiecte de lege esentiale pentru Romania orice configuratie parlamentara nu mai are ce face. Asta se cheama democratie participativa si personal cred ca trebuie uzitata atunci cand democratia reprezentativa derapeaza asa cum se intimpla in Romania in ultimii 20 de ani si cum s-a mai intimplat in Romania si inainte de al doilea razboi mondial si cum se va intimpla intotdeauna cand oamenii vor ignora voit ceea ce se intimpla in viata politica sau cand vor fi manipulati.
Parca era pragul la 200.000 … nu sunt sigur. Imi aduc aminte de o actiune a unui ONG care sustinea alocarea a 6% din PIB pentru sanatate, actiune care a avut loc in toamna. S-au strans parca 200.000 semnaturi, ingnorate de guvernanti, care au alocat 3%.
Daniel, mă bucur că ai trecut “la treabă”. Asta înseamnă că nu te mai consideri un om bolnav, ci doar un convalescent care deja începe să se gândească la alţii.
Ai dreptate cu spitalele. Degeaba sunt medici buni dacă dotarea lasă de dorit. Gandesc ca totuşi soluţii sunt, măcar pentru un minim de dotare. Este un punct de plecare postarea ta şi sper să fii auzit (citit) şi de factori de decizie…
Am trecut la treaba e mult spus. Incerc si eu sa face ceva util asa printre picaturi. Starea de oboseala determinata de transplant se simte inca puternic.
cainii latra..
Romania aproape ca a renascut din cenusa de cel putin 3 ori de-a lungul istoriei ca stat modern. Cred ca ar fi util sa mai faca un astfel de gest inainte de a atinge pragul dezastrului inca o data. Sunt convins ca asa va fi si mai sunt convins ca voi participa in masura in care voi putea la actiuni cu un astfel de scop.
Fac parte la fel ca si tine din generatia elevilor care au iesit in strada si au dat jos un ministru al invatamantului insa acum scopul nu trebuie sa fie inlaturarea gunoaielor, asta e un lucru mult prea simplu de realizat, scopul trebuie sa fie acela de a pune bazele unui sistem care sa garanteze o viata decenta si corecta romanilor, un sistem cu sprijin larg si cu o rata mare de succes.
Dupa cum vezi la fel ca si tine nu imi pierd sperantele. Avem copii si nu ne putem permite asta.
Multa sanatate si tie si Ralucai si printisorului!
Mai e foarte mult de lucru…dar putem sa speram…
[...] This post was mentioned on Twitter by dianastoleru. dianastoleru said: 30 min=o viata.Si numai medicii pot face diferenta http://bit.ly/9RJWHI. Povestea lui @scarlatescu http://bit.ly/bfGvYi [...]
[...] nu e mai presus de moarte ShareAcum aproape 9 luni, imaginam o situație ipotetică a unei persoane cu putere de decizie în administrația statului care s-ar afla într-o situație [...]