Constat că am mulți prieteni care încearcă să mă sprijine în perioada aceasta. Și asta mă bucură tare mult! Unii dintre ei îmi atrag atenția la alimentație: că e foarte importantă pentru un om bolnav practic. În special când vine vorba de carne și alte produse de origine animală. Convingerea multor oameni din vremurile noastre este că ar trebui eliminată din dietă, pentru că face foarte mult rău. Convingerea altora este că ar trebui eliminate toate produsele de origine animală și, eventual, toate vegetalele ar trebui consumate fără să fie prelucrate termic (raw food). Am zăbovit mai mult zilele acestea asupra subiectului întrebându-mă dacă alegerea pe care am făcut-o acum mulți ani asupra modului în care e bine să mănânc eu e sau nu cea bună.
De ani de zile încerc să-mi compun dieta în majoritate din fructe și legume (de preferat crude, dar nu exclusiv) și evit carnea cumpărată din comerț (din fericire am încă rude active la țară). Am redus foarte mult zahărul și sarea și nu mai pot mânca feluiri prăjite sau foarte grase. Variind proporția de proteină animală din dietă, am ajuns la un nivel la care mă simt și foarte bine și plin de energie.
Stau și mă întreb acum dacă renunțarea totală la carne și/sau produse de origine animală în totalitatea lor îmi poate aduce beneficii certe. Am citit câteva păreri destul de bine argumentate, care însă tot nu m-au convins că asta ar aduce corpului meu cele mai mari beneficii. Și mă ghidez după un principiu: alimentația mea să fie în concordanță cu natura umană. Și aici sunt trei lucruri de discutat:
- Omul a fost dintotdeauna consumator de produse animale. Homo sapiens, omul modern, a evoluat din predecesorul său prin creșterea considerabilă a creierului datorată descoperii celor mai primitive metode de a vâna animale și de a le găti carnea. Să se fi incheiat necesitățile noastre de proteină animală în acest moment?
- E clar că omul modern, mai degrabă sedentar și supus la poluare, stres și alte beneficii ale societății moderne, are alte cerințe de aporturi nutritive decât strămoșii noștri care alergau prin păduri sau chiar față de o generație în urmă. Nu ne mai trebuie atâtea proteine și avem nevoie de mai multe alimente ușor de digerat și care să ne curețe organismul.
- Agricultura modernă de masă produce în general alimente slabe calitativ, degenerate și cel mai important e să faci eforturi în a-ți procura alimente de calitate (fie ele și de origine animală).
M-aș bucura mult să aud și alte păreri și perspective asupra subiectului. Vorba aceea: patru ochi văd mai bine decât doi.
Am câțiva prieteni lacto-vegetarieni, și mi-au spus că nu pierd mare lucru, proteinele luându-le din chestii gătite cu soia. Am gustat și eu, mâncarea cu soia e gustoasă, și atât timp cât nu e modificată genetic, mi se pare o alternativă bună.
Însă nu știu pe nimeni care e vegetarian complet.
Departe de a dori să încep un flame, eu sunt de părere că vegetarianismul este un moft. Un moft oarecum justificat, în umbra punctului 2. din postul tău (produse slab calitative). However, sunt de părere că fiecare are dreptul să mănânce ce vrea, atât timp cât nu devine un evanghelist agresiv al “căii” sale. Fiecare are dreptul de a avea mofturile lui.
Partea proastă e atunci când părinții încearcă, într-o continuă imbecilitate, să impună un stil de viață vegetarian, pe care ei l-au adoptat la (să zicem) 25 de ani, unui copil de 1 an. Am citit pe internet articole despre copii care au murit din cauza malnutriției cauzate de hrana vegetariană. Părinții au fost condamnați pentru neglijență. Cred că asta e o dovadă bună că omul are nevoie, mai ales în prima parte a vieții, de o alimentație echilibrată.
P.S. Eu am început să îmi reclădesc echilibrul în greutate renunțând la carbohidrații proști (zahăr, amidon din făinoase și pâine, etc.) și evitând să-i combin pe cei buni (cereale integrale, etc.) cu lipo-proteine. Am slăbit până acum peste 6kg, și sunt pe drumul cel bun. Voiam doar să mă laud
Bravo! Continuă cu pierdutul kilogramelor. Oricum în cazul tău poate rezultatele unei diete mai bogată în alimente crude, vegetale are rezultate vizibile prin analizele efectuate ficatului. Mă înșel? Să luăm însă cazul meu: toate analizele de sânge efectuate de-a lungul anilor au avut rezultate aproape ideale. Chiar și după o chimioterapie foarte puternică îmi revin la parametri ideali după o lună.
100% sunt de acord că fiecare trebuie să-și aleagă ce crede că e mai bine pentru el. Dar cum știu eu dacă vegetarianismul nu e mai bun pentru mine dacă nu-l încerc? Dacă eu aș face o schimbare mare în stilul de alimentație (ex: vegetarian 100%) cum aș observa dacă e vreo schimbare în bine? Ghidându-mă doar după simțurile proprii?
Apropo de copii vegetarieni: și eu cred că e un pericol pentru dezvoltarea lor să faci asta, dar am dat recent peste blogul Oliviei Steer care și-a convertit întreaga familie la vegan (inclusiv doi copii mici). Și mi se pare un om inteligent care s-a documentat ani de zile asupra subiectului și face asta cu conștiinciozitate, având grijă să asigure întreaga gamă de substanțe nutritive prin alimentație. Și faptul ăsta m-a intrigat, am început să-mi pun întrebari.
Cred că doar prin reducerea cantității de zahăr și eliminarea pâinii am slăbit. Drept dovadă, acum, după câteva săptămâni, ritmul de slăbire a scăzut, și nu mai e un progres așa de mare, ca la început. Din câte am citit, pancreasul și-a intrat pe făgașurile normale, înainte fiind într-o stare de hiper-insulinism. Deși nu-mi aduc aminte să fi avut o problemă în sensul ăsta (cel puțin așa a reieșit din analizele din ultimul timp, pe care o să mă uit din nou mai atent), cred că regulile alimentare pe care le respect sunt de bun simț. În ceea ce privește fibrele, da, a crescut consumul foarte mult, deoarece nu prea ai garnituri cu care să mănânci friptura, și uneori ți se ia și de friptură.
În ceea ce privește abordarea vegană, eu zic să o iei încet-încet, cu câte o schimbare pe rând. Mie mi se pare că tu ar trebui întâi să mai iei în greutate, pentru că ultima oară când te-am văzut nu erai chiar plinuț
Urmaresc si eu blogul Oliviei si al altor persoane Raw Vegan, si da, m-au pus pe ganduri, si desi retetele sunt gustoase, interesante si probabil sanatoase, sunt 2 chestiuni de care nu am reusit sa ma conving: e bine sa consumi sau nu carne? Iar daca nu, e bine sa consumi doar alimente “raw” (gatite la maxim 40 de grade) sau nu? Si din pacate argumentele mi se par cele importante, si nu concluziile celor care nu consuma carne. Iar agumentele ar trebui sa se bazeze pe studii stiintifice, pe bio-chimie, si nu pe o industrie sau vreun personaj anume (uneori nici macar cadru medical, alteori destul de controversat).
Si apropos: multumesc pentru ca mi-ai demonstrat, intr-un post mai vechi, ca ce e bun pentru un om si pentru sanatatea lui, nu este un argument suficient pentru afirmatia ca acel lucru e bun pentru TOTI oamenii, la modul absolut
Si in lumina acelui post recomand documentare proprie, nu bazare pe documentarea, judecata si concluziile trase de altcineva, indiferent cine este si cata incredere ai in acel cineva. Afla ce e bine pentru TINE.
Așa zic și eu, e bine să gândești cu propriul cap și să tragi tu concluziile. Și în procesul ăsta ai să găsești multe argumente cel puțin ciudate.
Recomandarile medicilor sunt sa avem o alimentatie echilibrata,sa eliminam stresul din viata noastra,sa ne ferim de orice ne poate face rau.Sigur asta stim cu totii mai rau e practica pentru mine.In perioada posturilor am grija ce maninc,dar nu suficient cit sa pot spune ca ma incadrez la recomandarea medicilor.Daca poti atunci nu strica sa ai grija si sa manuinci asa cum trebuie si mai ales sa fii sanatos si puternic sa ne putem vedea acasa cit mai curind.
O zi frumoasa !
Cred ca in primul rand, indiferent de dieta omnivora, lacto-vegetariana, vegetariana sau vegana trebuie sa alegem hrana care este cat mai putin procesata de om. Degeaba aleg raw food daca fructele pe care le mananc cresc langa reactorul nuclear, combinatul petrochimic, etc. sau in sol “imbogatit” cu tot felul de ingrasaminte chimice (care pe termen lung mai si degradeaza solul).
Studiile din vest care “demonstreaza” ca dieta de tip X (nu) este mai buna decat dieta Y, par sa nu tina cont cam niciunul de proveninta mancarii (e bio, e eco, e industriala, e modificata genetic, etc). Abia dupa ce avem doar hrana 100% bio (inclusiv mediul in care se cultiva/creste) abia atunci putem face o analiza corecta. Eu sunt convins ca acel caz trist in care copiii au fost fortati sa nu manance carne are in spate o alta realitate si anume ca au mancat hrana vegetala tip supermarket care intr-adevar nu prea are cum sa te hraneasca cand esti in crestere. Spun asta stiind ca sunt comunitati rurale intregi in India unde din generatie in generatie nu s-a mancat carne si totusi oamenii aia au crescut normal.
Da și eu cred că cel mai important lucru e dieta. Și cred că acele cazuri de copii au fost într-adevăru rezultatul unei diete făcute fără cap.
Nu. Clar nu. NU NU NU. Fara carne intr-o zi eu ma urc pe toti peretii.
.
Acum foarte serios cred ca tine de organismul fiecaruia si iarasi cred ca e bine sa ascultam ce ne cere. Eu pot sa mananc toate delicatesele de legume si la 30 minute mi-e foame.
Nu vreau sa fiu chiar diametral opus parerii generale a celor care iti citesc blogul, dar decat 80 de ani de chin (ca pentru mine asta e postul) mai bine 70 in care sa ma simt bine
Si nu – nu te obisnuiesti “dupa o vreme”. Am incercat si nu am reusit decat sa ma asigur ca imi trebuie un frigider mai mare in care sa pun o slana in plus pentru zile grele
Da, vreau sa mananc bio, dar nu salata (care are frunze mari si este total nerecomandata acum cand abunda particule radioactive din partea “cea lanta” a lumii).
P.S. Te pup !
E clar că fiecare organism cu necesitățile lui și trebuie să-l asculți pe el în primul rând. Dar să știi că unii se obișnuiesc foarte cu mai puțină carne; de exemplu eu am redus mult ponderea ei în alimentație acum vreo 4 ani; am variat progresiv până am ajuns la un nivel la care ma simțeam și mă simt confortabil. Desigur că în perioadele în care organismul e slăbit (cum e acum) consumul de carne crește pentru că cere organismul si orice altceva aș mânca nu obțin aceleași efecte.
Noi am incercat sa eliminam carnea de pui/porc/vita din alimentatie. Am inlocuit cu carne de peste. Dar din cand in cand mai mancam cate o shaorma. Cred ca e mai grav sa te frustrezi si sa nu mananci ceea ce iti cere organismul
Este foarte interesant ce se discuta aici spunea Gabi mai sus ca sunt o multime de produse care imita carnea la gust?!De fapt noi ce ar trebui sa evitam de fapt sa consumam carnea indiferent de sursa sau sa selectam ce mancam?Parerea mea e ca atat timp cat cunoastem sursa de unde mancam proteina animala si atat timp cat nu exageram cu consumul eu zic ca nu e carnea chiar asa de nociva, mai nocive sunt legumele acelea din import care stau cu zilele pe taraba si arata impecabil chiar si dupa 2-3 saptamani,mai nocive sunt toate produsele acelea faimoase din soia care substituie orice:lapte de soia,branza de soia,snitel de soia-incercati sa va intoarceti la sursa si sa mancati carne si alte produse animaliere asa cum mancau si stramosii nostri acum 1000 de ani.Facem miscare,ne mai relaxam, mai lasam deoparte stresul si o sa ne simtim foarte bine chiar si cu cate o ceafa de porc sau cate un rasol de vita!
Cam asta e și concluzia mea: cel mai important e ca alimentele să fie de bună calitate.
Dintre toate alimentele, la carne a fost cel mai usor sa opresc. Branza si ciocolata, printre cele mai dificile, pentru ca aveam grad de placere asociat.
Ce m-a ajutat sa opresc carnea, personal:
- fiind in Toronto, primavara 2010, imi venea miros de gratar de la vecinul in cateva momente ‘cheie’, incat am ajuns sa asociez cu cena neplacut, uman.
- vara 2010, citing Geneza din vechiul testament, si coreland longevitatea oamenilor cu dieta. La inceput scrie, oamenii traiau si 900 de ani, iar Dumnezeul de atunci le-a zis ‘ va dau fructe si legume (roadele pamantului) sa va hraniti.’. Cateva capitole si generatii mai incolo, apare si friptura, ‘de miros placut domnului’, insa durata de viata scade la 300, apo 120, apoi 90 de ani. Ce nu se specifica, este daca unitatea de timp a ramas aceeasi sau nu.
- sentimentul de realizare personala, vazand ca au trecut luni si am reusit sa ma abtin de la ceva ce mancam inainte.
- jocurile de cuvinte. ironia ca ‘sinucidere’, de exemplu, care in latina inseamna fara ucidere, poate fi interpretat ca semn de sulfet pur, insa in acelasi timp daca unul alege ‘fara ucidere’, se considera uciderea sinelui. Gandul, prin asociere, ca poate consumul de carne este o ‘scapare mentala’ de la alte asocieri si mentionari in mediul din jur, din momentul ce poate sa zica; ‘da dom’le. am contribuit la uciderea gainii/vacii/porcului pe care-l mananc, si atat’. si sa evite ganduri grandioase de responsabilitate legata de vietile altora.
pro-uri si contra-uri, ca la orice.
Argumentele sunt foarte interesante. Deși cred totuși în Dumnezeu, mai cred și în știință și mi-e foarte greu să cred că oamenii vechi trăiau 900 sau chiar 300 de ani.
Revin si eu cu un comment dupa o luna de la postare. Eu incerc sa devin vegetariana (raw vegan) si pot spune ca imi e foarte bine de cand am inceput. Eu zic ca totul trebuie luat cu incetul si sa iti impui sa nu mai mananci ceva anume. Sunt sigura ca acest stil de viata nu poate sa ne aduca decat beneficii. Eu te felicit pentru puterea pe care o ai si sper sa te mentii cat mai sanatos.
Mihaela, dacă simți că ți se potrivește și ai luat această decizie trecând argumentele prin propria gândire, e perfect. Fiecare om e diferit și are nevoi diferite.
După toată discuția iscată, eu de exemplu n-o să-mi schimb stilul de alimentație pentru că simt că n-ar fi benefic. Argumentele cred că s-au trecut destul de bine în revistă în discuția de mai sus. Cred că știu bine ce spui cu obișnuința … am încercat să trec la un moment dat la extrema vegetariană, câteva săptămâni, dar am simțit că organismul meu nu se poate adapta.
Sănătate maximă!
In situatia ta cred ca prelucrarea termica a tuturor alimentelor este necesara,mai ales a vegetalelor.Dupa autotransplant lui Victor i-a fost recomandat acest lucru ca fiind unul dintre lucrurile cele mai importante in recuperarea post-transpalnt.Din pacate,noi am pierdut lupta,dar tu poti sa faci acest lucru,ai pentru ce trai!Sper sa auzim numai vesti bune.Multa putere sotiei tale,de asemenea!Anda Cristescu
VEGETARIANISM IN MAI MULTI PASI
In urma cu mai multi ani din cauza stresului provocat de un job de succes si in ritmul tipic unei multinationale am inceput sa am o sensibilitate la mancare. Unii au numit-o inceput de ulcer. Eu am considerat-o o evolutie post anii de studentie cand imi permiteam sa mananc tot felul de junkuri.
Acum vreo 4 ani mi-a murit catelul, un golden retriever adorabil impreuna cu care am invatat multe, despre instinctele animale, despre noi oamenii. In semn de ‘protest’ parca am stat pe ganduri daca sa mai fiu atat de “cruda” si ‘atat de carnivora’ sau nu.
Dupa 1 an de hata yoga, ce mancam si cum mancam a devenit tot mai rafinat, avand sau nu legatura cu cursul respectiv. Cert e ca, si nu doar datorita cursului, am inceput sa fiu tot mai curioasa de alte grupe alimentare si mancaruri interesante. Nu am fost niciodata romanul tipic caruia trebuia sa ii pui 3 sferturi de portie de carne in farfurie si restul o garnitura, ci dimpotriva. Din comoditate sau poate coolness am ajuns oricum sa mananc mai mult peste si doar carne de pui, incet-incet am perceput carnea de porc ca fiind grea, mezelurile grase, iar fata carnea de vita si altele parca aveam o retinere morala.
Experienta maxima a venit acum 2 ani cand am trait cu o familie complet vegetariana, in Marea Britanie. E adevarat acolo exista o gama intreaga de produse vegetariene identice cu orice produs de-al nostru din carne, de la ‘carne’ tocata pentru chiftele la “piept de ..”, totul bazat pe ciuperci in principal, pentru ca stiu ca la noi soia e la mare inaltime. Care au fost pasii personali si ce trick-uri am facut cu mine insami sa fac total trecerea la o alimtentatie fara carne intr-o alta poveste.
Am avut reveniri si nici acum, daca nimeresc carne intr-o mancare nu o scuip. M-a uimit, de exemplu, faptul ca desi as avea uneori pofta de carne nu mai pot sa mananc peste din motive ecologice, desi pestelui si fructelor de mare le-am dus cel mai mult lipsa cand am decis sa le scot din dieta mea. Si eu ma gandesc din ce motive am devenit sau insist sa raman vegetariana, if it’s a men thing or more a girl thing, copiilor mei ce invataturi o sa le transmit cand o sa ii am?
Am inceput sa fiu atenta la cum sa ma hranesc totusi inteligent daca am scos proteinele animale din vegetatia mea. Inca am o multime de argumente pro si contra. Da, trebuie sa suplinesc cu minerale care nu se servesc sub forma de mancare gatita.
Cum ati zis si voi, traim intr-o lume atat de diversa si atata de nesanatoasa sau nu incat .. totul e posibil. Iar orice problema pentru care blamam vetarianismul o are oricine altcineva non-vegetarian dintr-o serie de alti factori.
Pana la urma cred ca vegetarianismul e alegerea unui trai mai moral si mai elevat.
Am citit tot ce ai scris despre experiențele tale.
O dilemă am însă: este imoral să omori o vacă pentru a o mânca, dar e moral să ucizi zeci de insecte atunci când dai un spray de țânțari? Ca să sintetizăm puțin, de ce anume depinde moralitatea uciderii unei alte ființe? De mărimea ei? Dacă o facem pentru a mânca sau nu?
Eu zic că influența civilizației umane asupra altor ființe de pe pământ e deja prea mare că sa ne mai punem problema că uciderea unor animale pentru hrană e imorală.
Bine punctat
Sa mananci raw vegan o perioada nu are cum sa -ti dauneze. Eventual incearca si apoi mai fa-ti niste teste. Considera mancarea ca pe un medicament care te ajuta la detoxifiere
Nu cred in raw vegan ca mod de viata permanent. Nu cred ca traim mai mult mancand raw sau ca vom face sex cu elan la 60 de ani din cauza c-am renuntat la carne si la cratita de pe foc
Darrr cred ca alimentatia corecta poate ameliora unele boli prin cresterea imunitatii
Felicitări că ai avut voință să te ții și să te instruiești. Eu am o întrebare de principiu: de ce homo sapiens ar trebui să elimine carnea din meniu, dupa 200.000 de ani în care a consumat-o din belșug?
Înțeleg perfect ce spui despre senzația de somnolența și greutate pe care ți-o dă o masă ce abundă în carne, pentru că am trăit-o. Dar după fiecare masă normlă ce conține o friptură de 150g și o salată de 300g mă simt foarte bine.
“de ce homo sapiens ar trebui să elimine carnea din meniu, dupa 200.000 de ani în care a consumat-o din belșug”
Eu nu sunt asa sigur ca asta e situatia reala. Multe din afirmatiile oamenilor de stiinta legate de preistoria noastra sunt de fapt ipoteze pt care cauta confirmari punctuale in dovezi arheologice. Demonstratiile lor nu sunt la fel de riguroase ca cele din matematica sau fizica. De multe ori o noua descoperire arheologica da peste cap toata teoria precendenta. Iar daca ai studia fiecare din teoriile lor la surse, cum a aparut, care au fost dovezile sau “dovezile” care o sustin, ai avea niste surprinze colosale. Multe sunt de fapt nedemonstrate si s-au impus in comunitatea stiintifica doar prin faptul ca sustinatorii respectivelor teorii aveau un oarecare prestigiu academic, in nici un caz prin valoarea lor intrinseca. Sa nu mai vorbim de controversele iscate in jurul valabilitatii datarii prin metoda cu C14…
Și crezi că studiile actuale legate de nutriție sunt făcute cu o metodă științifică precisă și cuprinzătoare? Din ce am citit eu și susținătorii vegetarianismului, dar și cei care susțin proteina animală se bazează pe metode care au la baza așa-zisul “reducționism”: se izolează o parte din procesele din organismul uman și se face un studiu pe ele; riscul este că pierzi din vedere funcționarea organismului în ansamblu.
De exemplu, curiozitatea m-a împins ieri mai mult pe net decât de obicei și am dat peste un articol foarte interesant despre studiul China: http://rawfoodsos.com/2010/07/.....or-fallac/. Citez partea esențiala: “Cancer associates with cholesterol, cholesterol associates with animal protein, and therefore we infer that animal protein associates with cancer. Or from another angle: Cancer associates with cholesterol, cholesterol negatively associates with plant protein, and therefore we infer plant protein protects against cancer.
But when we actually track down the direct correlation between animal protein and cancer, there is no statistically significant positive trend. None”
Eu doar am vrut sa atrag atentia ma sus ca ceea ce ne este prezentat ca fiind “stiinta” antropologica de fapt e o suma de ipoteze stiintifice plauzibile (nu demonstrate 100%). In cosecinta n-ar trebui sa ne bazam rationamentele pe ceva nedemonstrat.
Studiile actuale legate de nutritie sunt si in opinia mea facute pe genunchi, fara o viziune holistica. Asta e o consecinta a gandirii mecaniciste predate in universitati: sa vedem corpul uman ca suma de la 1 la N din nr. de molecule sau de compusi bio-chimici. Pana nu iesim dintr-o astfel de paradigma nu cred ca avem vreo sansa sa invingem orice boala sau sa cunoasteam toate procesele vietii.
Mulțumesc pentru punctul tău de vedere. Eu unul simt că discuția ieșită aici a fost una constructivă și de bun-simț; chiar dacă unul sau altul au pus pasiune în ceea ce a spus, discuția a fost una cu argumente și foarte civilizată. Deci polemică să fie dacă argumentăm și suntem civilizați!
Într-adevăr cred că cea mai bună soluție ar fi să încerc efectiv, numai că mă tem că vor exista efecte pe care nu am cum să le simt sau să le măsor.
Poftele pier în fața voinței. Spuneam că am făcut o schimbare mare acum câțiva ani în dietă și după câteva luni m-am obișnuit. Nu mai suport chiar să beau un ceai îndulcit “normal”, un fel sărat în mod “normal”, prăjelile îmi fac rău, etc. Și am încercat la momentul respectiv să duc tranziția asta către regim vegetarian 100%. N-a mers.
Încă o chestie: am mai vazut și în alte locuri de pe internet comparația oameni-carnivore. De ce comparăm mere cu pere? Oamenii sunt omnivori, majoritar ierbivori (părere personală). Să ne comparăm atunci cu omnivorele. Iar în comparație cu carnivorele, intervine un element comun: față de ele, sistemul nostru digestiv nu are elementele necesare digestiei cărnii. Dar iarăsi comparăm mere cu pere, pentru că animalele consumă carne crudă, dar oamenii o gătesc. Și cred că carnea gătită prezintă mult mai puține provocări sistemului digestiv.
Greșesc eu sau japonezii sunt și mari consumatori de pește?
Perfect de acord cu calitatea îndoielnică a multor produse de pe piață. Cred că mai toți cei care au comentat aici sunt de acord că e foarte important să mănânci ingrediente de calitate, mai ales când vine vorba de carne.
De acord și cu faptul că țăranii, uneori fără să vrea, “poluează” păsările și fructele și legumele. Am o curiozitate: tu de unde-ți procuri fructe și legume?
Problema e că “țăranii” din piețe sunt de fapt cam toți intermediari. În concluzie, mie mi se pare că problema cea mai mare a noastră nu este dacă mâncăm sau nu carne, ci dacă mâncăm sau nu alimente de calitate. Și mi-e greu să întrezăresc o soluție.
Se pare că știința are limitele ei și atunci vin alte tipuri de argumente să umple golul.