Ieri seară am ieșit în sfârșit din spital, după mai bine de o lună. Imunitatea a crescut la un nivel rezonabil, nu mai am dureri serioase ale membrelor, ceea ce ar trebui să indice faptul că sunt din nou “curat”. Verdictul va fi dat însă lunea viitoare, când voi avea următoarea întâlnire cu medicii.
Asta pentru că am omis să vă spun o lucru important care s-a întâmplat la începutul acestei cure. Aveam din nou dureri ale piciorului stâng și mi-au făcut un nou RMN, chiar în ziua internării. Ei și au descoperit că boala încă mai era prezentă în sistemul nervos, de data asta sub forma unei formațiuni compacte la nivelul inferior al coloanei vertebrale (un fel de tumoare). Drept urmare au schimbat protocolul și am făcut o cură modificată, dar la fel de dură. Din fericire nici de data asta n-am suferit efecte secundare serioase. Dar vestea că boala încă e prezentă în sistemul nervos m-a adus într-o stare psihică vecină cu abandonul. Și ca să avem un tablou complet, lunea viitoare, la acea întâlnire de care vă spuneam, se va fixa data la care voi face un nou transplant, pentru că a devenit evident că sistemul imunitar al fratelui meu nu e capabil să controleze boala. Cel mai probabil voi face și radioterapie, în funcție de rezultatele RMN-ului făcut ieri, care va arăta în ce măsură boala a dispărut din sistemul nervos.
Astea sunt ultimele noutăți dintr-o poveste care durează de mai bine de 2 ani; de 8 luni sunt aici la tratament, timp în care am făcut 4 cure de chimioterapie în doze foarte mari și am petrecut jumătate din timp, adică 120 zile, internat în spital. Timp în care am fost martor la două reveniri la bolii. Nu știu ce vă spune vouă toată înșiruirea asta de evenimente, dar eu unul am ajuns la capătul răbdării și cred că am trecut dincolo de el. Adică mă simt extrem de obosit, mai ales psihic, atât de obosit încât am intrat într-o stare de indiferență și vid emoțional, în care aproape nimic nu mă mai mișcă, nici în rău nici în bine. Nu mai am voință să mă gândesc la un viitor în care voi fi scăpat de boala asta.
Ce faci într-un punct ca ăsta? Cum te ridici?
Mergi inainte Daniel! Suntem alaturi de tine. Povestea ta este si povestea noastra.
http://pelivandoru.ro/pdf/ VISUL=REALITATE.pdf
Sfintele sarbatori de iarna sa te gaseasca cu bine,pregatit sa mergi mai departe.
Mos Nicolae sa-ti aduca puterea si rabdarea de care ai atita nevoie si sa ne auzim cu bucurie de fiecare data.
Daniel,
I’m sorry to hear you are having a rough time with this. Your family is in our thoughts.
I was in this emotional state in 2009. You feel numb. Nothing excites you, and you feel stuck in the duldrums. I can’t say what will work for you, but I can tell you what helped me. Two things…finding something new to be excited about that you haven’t explored before and support from your family. I learned photography and immersed myself in it as a distraction. And my family helped make that possible and kept me excited about it. But if my family wasn’t there to help, I wouldn’t have gotten through it. It can be very hard to stay positive in the face of all this negativity. But it is possible. You just have to ask yourself, am I going to let this get the best of me? Am I going to let this defeat me? You have much to live for. One day, your children will look back on this and think to themselves, how can I be as strong as he is? You will overcome this. And all of you and your family will be stronger having done so.
All my best,
~Jonathon
Thanks for your thoughts, Jonathon.
Daniel, trimit catre tine ganduri bune si multa energie pozitiva!!! Ai voie sa mai clachezi din cand in cand, dar fi sigur ca vei reusi.
Numai bine
Mulțumesc pentru gânduri și pentru înțelgere
Buna dimineata,
o zi frumoasa,calda de iarna la Bucuresti.Imi este dor sa vb cu noi,sa ne mai povatuiesti mintea si sufetul catre alte zari.Daca nu am mai scris zilele aceste a fost doar sa nu te mai deranjez,nu ca nu am avut timp.Vreau sa vorbesti cu noi tot timpul si nu cred ca ne-am plictisi.
Trebuie sa-ti amintesc ca suntem aici si ne rugam impreuna pentru santate,putere sa depasesti momentele grele in care te afli si sa vii acasa.
Zile bune cu binecuvintarea bunului Dumnezeu!
Sărut mâna Maria,
Chiar mă gândeam să pun ultimele noutăți astăzi, dar mă simt cam obosit acum. Așa că o să te rog să mai puțintică răbdare
.
Multă sănătate!
E bine ca ai iesit. Sa fi sanatos si vei vedea ca rezultatele vor fi bune. Inca poti pentru ca de nu puteai nu ajungeai pana aici. Sa te gandesti la asta. Nu e atat de simplu sa pleci, iar de luptat e greu dar crede-ma merita si iti vei da seama cand ti se va implini visul.
Multa, multa putere!Multa sanatate si sper din tot sufletul ca acest cosmar prin care treci sa se termine cat mai curand si sa te intorci sanatos la cei dragi! si la merele ionatane din gradina bunicii.
Am primit ceva interesant pe e-mail si ma gandesc ca poate gasesti ceva care te-ar putea ajuta. Iata link-ul:
http://altamedicina.com/miraco.....acle-2004/
Draga Daniel,suntem aici cu totii !
Cind o sa poti si o sa te simti in stare vorbeste si cu noi cei pe care i-ai schimbat,le-ai dat un crez,celor care te iubesc si se regasesc in toata aceasta intimplare.
Vorbeste cu noi ca avem nevoie de tine sa putem merge impreuna mai departe.Vreau sa vin la aeroport sa iti sting mina si sa-ti multumesc ca ai intrat in viata mea.
Sanatate,putere si multa rabdare .
Daniel, nu-mi pot imagina prin ce treci de 2 ani incoace si nu doresc nimanui sa fie nevoit sa treaca prin asa ceva, insa faptul ca de 2 ani incoace lupti dovedeste faptul ca esti puternic si ai o sotie puternica langa tine. Strange-o tare de mana si uitati-va la o poza cu voinicul vostru si acestea sunt motivele pentru care doresti sa traiesti si sa lupti si sa invingi boala. Si cu noul transplant de la mama ta, faci KO boala si in 4 luni esti asteptat pe aeroportul Otopeni!
Doresc multa sanatate si putere, de a trece mai usor prin toate incercarile, tuturor celor ce sunt in situatia lui Daniel.
Trec prin acelasi cosmar avand un nepotel de 3 ani, care la 1an si 10 luni a fost diagnosticat cu LAL cu celule precursoare de tip B si pe al carui ultim bilet de iesire din spital scrie diagnosticul si in continuare …fara mentionarea remisiunii…
Imi cer scuze ca sunt cam neinformata, si, desi stiu ca fiecare organism reactioneaza altfel la tratament, intreb cam cat ar putea dura pana cand ar putea intra in remisie
[...] care s-a chinuit cu o afurisită de leucemie, Mădălin s-a dus, în sfârşit, să se odihnească. Spunea el însuşi că a obosit, că s-a săturat de toate tratamentele care dădeau rezultat şi nu [...]
Astazi este inmormantarea si nu vreau sa o ratez