E mesajul lui catre mine si catre voi toti.
In ultima saptamana, de cate ori am vorbit, Madalin mi-a zis mai mult ca oricand sa ma bucur de viata.
As mai adauga: Imbratisati viata si lasati-o sa va imbratiseze. Iubiti-o azi si maine, dar mai ales azi, pentru ca de ziua de maine nu sunteti siguri. Luati cu ambele maini ce va ofera si oferiti la randu-va. Pretuiti-o. Este cel mai minunat dar pe care il primim vreodata.
Nu e loc acum de furie, de intrebari cu “de ce”. Le-am pus si noi vreme de aproape 3 ani, uneori mai mult, alteori mai putin. E loc de Dumnezeu, de liniste si de acceptare. Intr-o cursa nebuna, cel putin nebuna in sufletul meu, cand si avionul parea ca se misca cu viteza melcului, iar taxi-ul de la aeroport la spital chiar statea pe loc, Dumnezeu ne-a aratat din nou clar ca ne iubeste. Si ne-a lasat ragaz cateva zeci de minute sa putem rememora inca o data, zambind, clipe minunate pe care le-am trait impreuna timp de 12 ani.
12 ani. E mult, e putin? Ce conteaza! Ce e mult si ce e putin? E atat cat e! Si a fost minunat! Eu una sunt recunoscatoare pentru acesti ani. Pentru ca am iubit si am fost iubita din tot sufletul. Pentru ca am avut alaturi un om extraordinar, care a iubit viata nespus. Sunt recunoscatoare pentru ca Dumnezeu mi-a ascultat ruga ca fiul nostru sa semene cu tatal lui, fara sa stiu ce va urma. Va sunt recunoscatoare voua pentru ca prin solidaritatea voastra ne-ati oferit un ragaz sa strangem amintiri in trei: botezul, plimbarile lungi pe malul marii in prag de toamna, Craciunul din 2010 cu miros de cozonac in casa si brad impodobit.
Cu toata tristetea din suflet, cu tot dorul de el, dar cu acceptarea voii lui Dumnezeu, va spun ca o sa ma bucur de viata. Cel putin o sa incerc. Incet, incet voi reusi. Si cand voi reusi, o sa ma bucur dublu, purtandu-l si pe Madalin in suflet, gandindu-ma si la lucrurile dragi lui si facandu-le.
Si v-as propune sa inlocuiti lacrimile, furia si intrebarile cu cate o amintire frumoasa a fiecaruia dintre voi cu Daniel Madalin. Si sa o asterneti pe hartie. Si cand veti veni sa va luati ramas bun de la el (va voi anunta cand si unde) sa o lasati in dosarul care va astepta cuminte amintirile voastre.
O sa-l pastrez temeinic, iar cand Vladut va mai creste si va intelege, o sa-i citesc ce ati scris si astfel isi va crea imaginea minunata a tatalui sau. Va realiza cata lume l-a iubit, l-a pretuit, l-a admirat pe tatal lui. Si mai ales de ce.
Si ca sa va conving ce ati reusit sa faceti prin solidaritatea voastra, priviti aici:
Cred ca spune totul.
Si nu plangeti. Madalin e liber acum. S-a dus lin, impacat si linistit.
Din pacate este greu sa nu plangem si sa nu-L plangem, dar Daniel a avut (ce greu e sa pui verbul la timpul asta) dreptate. Viata trebuie iubita si trebuie sa te bucuri pentru fiecare zi si pentru speranta fiecarui maine.
Va imbratisez
Vouă vă mulțumim pentru lecția de iubire și de viață! Dumnezeu să aibă grijă de el și de acolo de sus să ne zâmbească!
m’am uitat mult la poza asta aseara, si la celelalte cu el, cu vladut, cu voi… a fost singurul fel in care am putut, cumva, sa ma impac nitel cu toate astea.
are dreptate, si ai dreptate si tu. mi’as fi dorit, insa, sa nu invatam lectia asta asa. atat.
[...] A murit cel mai curajos şi mai optimist dintre oamenii pe care îi cunosc. [...]
Am avut norocul sa il cunosc foarte bine pe Madalin. Am fost colegi de banca in perioada liceului si colegi de camera in camin in perioada facultatii. Am amintiri minunate alaturi de el. Un om cu totul si cu totul deosebit, sincer, modest, inteligent, saritor … Cu 3 zile inainte sa vina ziua cea trista am vorbit la telefon mai bine de o ora: avea o voce linistita, calda, a unui intelept care a reusit sa patrunda intelesurile vietii. Si a reusit. Din toata aceasta ultima discutie pot sa va impartasesc ca Madalin mi-a spus ca a inteles care a fost misiunea lui pe Pamant: aceea de a schimba in bine viata celor din jurul lui prin exemplul sau, prin suferinta sa. Asadar, sa invatam din suferinta lui Madalin si sa celebram viata!
Am citit de doua ori randurile acestea pe pagina lui Cosmin si inca nu imi vine sa cred. Madalin mi-a fost coleg de liceu si era un baiat deosebit, inteligent si cu toatea astea modest.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace iar tie Raluca sa iti dea taria sa treci peste acest moment dificil si sa te bucuri de viata impreuna cu copilul vostru.
Offf! Cum am putea sa nu plangem? Cum am putea sa fim impacati? Sunt un om care a invins moartea si ma doare ca el a plecat prea repede. Mai avea atatea de facut!!! Dar, citind ceea ce ai scris si ce a simtit Madalin, incerc sa accept. Sa-ti dea Dumnezeu putere sa duci tot, sa te bucuri de viata alaturi de Vladut iar Madalin sa-si gaseasca linistea! Drum bun, prieten drag si sa ai grija de familia ta si de noi toti! O sa-mi fie dor de tine!
P.S. Salut-o pe Magda!
accept dar totusi doare…imi pare rau ca nu a primit mai mult nisip in clepsidra lui.
Multumesc pentru lectie, Dumnezeul sa-l odihneasca in pace si voua sa va aline dorul!
[...] ăsta. Îţi recomand să citeşti toată lupta; e documentată pe danielraduta.ro şi mai ales ultimul articol.As mai adauga: Imbratisati viata si lasati-o sa va imbratiseze. Iubiti-o azi si maine, dar mai ales [...]
SIncere condoleante pentru cel care a fost un bun coleg si un baiat deosebit de inteligent,Danut Radut
Draga Raluca,
prea putin re-cunoasteam bucuria atunci cand o traim cu adevarat si mereu ar trebui sa ne indemnam sa o traim atunci, in momentul acela, acea secunda.
Astazi am ajuns intamplator pe blogul vostru – cred ca pot spune al vostru – insa intamplator astazi am pierdut si eu, si noi – familia noastra, am incredintat un sufletel de 12 ani lui Dumnezeu (si in mod ironic tot in urma unei leucemii). Sa le fie sufletul usor si trecerea lina …spre tarmul fara de vifor, mereu verde.
Te imbratisez.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si liniste! Nu l-am cunoscut pe Daniel si nici pe tine Raluca dar indraznesc sa las aici cateva randuri intr-o vaga imbratisare ce nu cred ca prisoseste in astfel de momente, fie ea si de la un necunoscut. Va doresc multa putere, dragoste si intelepciune! Nu am spus nimic ce nu ati mai auzit deja, am vrut doar sa stiti ca (poate ca si mine) mii de oameni va sunt alaturi cu dragoste, ganduri bune si o sustinere tacuta chiar daca nu v-au cunoscut niciodata.
Daniel si-a lasat amprenta asupra tuturor celor care l-au cunoscut. Dorea sa ajute, motiv pentru care a ales sa intre in Asociatia Romana impotriva Leucemiei ( ARIL). El este cel care a conceput site-ul http://www.aril.ro, el este cel caruia i se datoreaza bazele proiectului pentru centrul de transplant de la SUUB. Luni, 14 mai, proiectul a fost semnat.Doamne ajuta ca acest proiect sa se finalizeze si astfel sa fie salvati cat mai multi pacienti.
Daniel va ramane in sufletul nostru simbolul omului puternic, deosebit de inteligent, extraordinar…..nici nu am cuvinte sa exprim tot ce poate reprezenta un astfel de om, si nici sa ii multumesc pentru tot ce a facut.
[...] scris pe blogul lui Daniel-Madalin de catre sotia acestuia, si care se cheama, foarte sugestiv, Bucurati-va de viata! Filed Under: De [...]
Daniel,ti-am urmarit cresterea si ne-ai umplut mereu inima de speranta ca in viata poate fi bine si frumos.Intr-o clipa speranta sa transformat in frica iar acum un gol imens.Macar numele tau stii ca va fi mereu alaturi de noi.Ocroteste-i pe cei dragi.
[...] că nu reușesc să îmi găsesc cuvintele, vă las doar să o citiți… Share var btn_style = '44×63'; var article_id = 17412; var mc_url = [...]
Dumnezeu sa va mingiie sufletul
[...] “Imbratisati viata si lasati-o sa va imbratiseze. Iubiti-o azi si maine, dar mai ales azi, pen… Tweet [...]
Ralu si Vladut, de acum Daniel va veghea asupra voastra de acolo de sus, va va admira fiecare zambet si va va sterge usor fiecare lacrima..va va proteja si ajuta!! mereu!! Sa fiti pujternici si sanatosi!!
http://raluka-fa-teauzit.blogs.....si-tu.html
Raluca draga mea!Te imbratisam si pe tine si pe Vladut si iti dorim putere,iar pe Danut in mod sigur Mile il va intimpina sa ii fie alaturi si pe tarimul fara suspine desi si-a dorit atit de mult in ultimile lui zile sa il stie fericit si sanatos linga tine si fiul vostru
Am învățat multe de la el. N-a fost aici degeaba:).
[...] Bucurati-va de viata. Trist, trist si-atat de adevarat… Orice alte cuvinte sunt de prisos. [...]
Iti multumim tie pentru lectia asta de viata si pentru puterea pe care incerci sa ne-o dai si noua. Un om adevarat cu un suflet imens cu care am avut ocazia sa ma imprietenesc cand s-a implicat in cazul social al copiilor de la The Door. Din pacate deocamdata ne raman doar cuvintele tale, pozele cu el, multumirea ca am ajutat putin de tot ca el sa aiba ocazia sa faca poza asta, lacrimile si speranta. Suntem aici, Raluca!
de daniel am aflat intamplator, acum cateva luni cand citeam in disperare orice era legat de leucemie, intrucat fetita mea abia fusese diagnosticata cu aceasta cumplita boala. apoi a devenit un obicei, in a verifica cel putin saptamanal blogul lui daniel, pentru a vedea progresul insanatosirii lui… Imi pare rau… nu am cuvinte… insa curajul sotiei imi da si mie putere!!!!! Va sunt alaturi si sufar alaturi de voi!!!!
Viata e nedreapta.Nu ne putem bucura.
Dumnezu sa fie cu toti!
Da, viata e nedreapta ! Raluca si Vladut un inger va v-a veghea ! Sa aveti multe, multe zile linistite ! Vlad va creste un barbat puternic si minunat ca tatal lui !
Drum bun, Daniel! Raiul a mai castigat un inger!
Familiei tale un gand cald si o imbratisare stransa!
Raluca, sa fii puternica pentru puiul vostru!
Cami, te imbratisez si regret din tot sufletul ca l-ai pierdut pe Dani.
Si mama la fel, de la ea am aflat…Era tare ravasita.
Am sperat tot timpul ca Daniel va fi bine. Dumnezeu l-a vrut insa langa el…
Raluca si Vladut,
Sa fiti tari si sa ii ascultati dorinta lui Daniel de a va iubi viata. Imi pare nespus de rau de pierderea lui Daniel, dar imi dau seama ca acum cuvintele sunt de prisos. Acum conteaza ca voi sa treceti peste aceasta suferinta asa cum si-ar dori Daniel sa se intample. Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
[...] de aici [...]
Nu pot sa cred!A fost singurul, care a stiut sa ma incurajeze in cele mai crancene momente ale vietii la aflarea vestii infricosatoare! A stiut cum sa ma faca sa lupt cu indiferenta, cu nestiutorii unei boli care ucide dar care nu se transmite, cu birocratia, cu tot ce inseamna INCHIDERE. (Si cred ca aici am spus aproape tot). Lui ii datorez azi, optimismul de a merge mai departe, de a vedea in jurul meu in primul rand copiii mei cum cresc, familia si atat. Prietenii…din cei putini, au ramas incet, incet foarte putini, dar mi-am facut in Daniel si in altii ca noi – speciali – adevarati prieteni.Lui ii datorez azi – VIATA! Iti multumesc Daniel de acolo de Sus de unde esti, si nu uita ZAMBESTE! Dumnezeu va avea grija de tine, asa cum ai avut grija de noi toti care te-am cunoscut. Dumnezeu sa te ierte si sa ne veghezi in continuare cu lumina! Nu te voi uita niciodata!
Putere Raluca si imbratisari calde ptr tine si Vladut!