cum ar fi fost daca ai fi tu aici si eu acolo?
as avea atatea intrebari sa iti pun. nu exista o linie directa catre tine?
cum te-ai fi descurcat cu vladut? ce i-ai fi citit? cat timp ti-ai fi petrecut cu el? cata rabdare ai fi avut? ai fi fost ferm, dar si cald si iubitor? cat timp l-ai fi lasat la desene (aici cred ca stiu deja raspunsul; v-ati fi uitat amandoi la tom si jerry ore intregi si ati fi ras tinandu-va cu mainile de burta)? si la ce gradinita l-ai fi trimis? si cat timp pe zi l-ai fi lasat acolo? sunt doar 1% din intrebarile pe care le am.
poate deja mi-ai dat raspunsul azi dimineata cand citeam urmatorul paragraf:
“One mother, for example, asked me, with a tinge of hostility, “How do you break a promise to a child?” [...] As I talked to her later it turned out that my analysis was correct. She was in the bind of having to be perfect, not to make mistakes, and above all not appear dumb to the other people. [...] In trying to be perfect and a supermom to her daughter, she was an odds-on favorite to lose. If she could drop her need to be perfect and her pretense that she was, she could break a promise to her daughter in an assertive way that would minimize both their uncomfortable feelings. “
(“When I say no, I feel guilty” – Manuel J. Smith)
imi repet foarte des ca fac tot ceea ce pot in acest moment.
dar sunt intrebarile mele in care se concentreaza toate temerile si frustrarile si la care trebuie sa gasesc raspuns singura.
tu cum ai fi procedat oare?
Din intelepciunea pe care am acumulat-o pana acum, pot sa iti impartasesc doua adevaruri care pe mine m-au ghidat intotdeauna pe drumul cel bun: 1. sa nu uiti niciodata cine esti (de unde ai plecat si cum ai ajuns in punctul in care te aflii) 2. sa nu iti fie niciodata teama sa iei singur decizii.
Din punctul meu de vedere nu exista alegeri bune sau alegeri proaste. Exista alegeri. Ele trebuie luate la un moment dat pentru ca asa este in firea lucrurilor- am acceptat cu greu asta. Dar, atata timp cat te cunosti pe tine vei fi in echilibru si, in mod natural vei face cele mai inspirate alegeri. Suna frumos in teorie. Si eu ma mai abat de la principiile astea cateodata dar sa stii ca ele functioneaza- e ca un dus rece, revigorant, ca o pastila pe care o iei si te face bine. Ce zici, cum suna asta?
cele doua principii sunt corecte. si cand, mai mult de atat, tu esti constient de alegerile facute si te consideri singura persoana capabila de judecarea propriului comportament (asta implicand ambele sensuri, sa nu asculti de judecatile mediului exterior, dar nici sa nu dai vina pe mediul exterior, orice ar reprezenta acesta, pentru rezultatul propriilor alegeri), atunci alegerile sunt alegeri, nici bune, nici rele. incerc sa aplic si eu asta pentru mine. problema in a face asta apare atunci cand intervine in ecuatie si vladut, atunci cand singura trebuie sa iau decizii si pentru el. atunci se dau cumva peste cap toate principiile astea.