O să vă scriu eu în locul lui Mădălin (sau Daniel, după cum îl stie fiecare). A terminat miercuri runda de tratament, fiind acum în plin proces de recuperare a măduvei. O să îl las pe el să vă dea mai multe detalii, sper cât de curând. Fizic este bine, psihic … ca după 7 luni de tratamente nenumărate și de depărtare de casă.
șapte luni de suișuri și coborâșuri. Trăim într-o lume și tânjim după o alta. Lumea reală se desfașoară după două coordonate principale: boala și spitalul. Orice activitate am avea, oricât am vrea sa ne ocupăm mintea, cele două coordonate își cer drepturile și ne amintesc de ce suntem aici. Apoi este lumea de basm, minunată care se află în România, în care personajul principal este un băiețel care ca toți baiețeii, e plin de energie, de veselie, care râde, vorbește, se alintă. O lume de basm, pe care la fel ca pe o poveste frumoasa, o privim pe ecranul calculatorului. Ea se desfașoară sub ochii noștri fără ca noi să putem păși în ea. Uneori ne transformăm în clovni, dând din mâini și din picioare, zâmbind larg, în fața calculatorului, cerând o clipă de atenție din partea băiețelului care privindu-ne uimit și temeinic instruit de a sa bunică zice “Mama”, “Tata”. Apoi cu aceeași energie și veselie își continuă joaca, iar noi, clovni fiind, ascundem un gol imens în suflet și o lacrimă în colțul ochilor, așteptand să putem păși sănătoși în minunata lume de basm, în care “Mama” și “Tata” să nu mai fie doar două imagini pe un ecran. Și acest băiețel, din lumea lui de basm e cel care, prin râsul lui molipsitor, ne poartă mai departe, dându-ne putere.
Deseori, mai ales în ultima vreme, încercăm sentimente de singurătate, de izolare și de abandon. Atunci, lupta devine din ce în ce mai greu de dus. Uneori, nu mai găsim resursele interioare pentru a ne ridica, pentru a combate oboseala psihică și fizică, deprimarea, suferința profundă, gândurile negre. Însă, de cele mai multe ori, apar în ecuație, băiețelul din basm și gândurile voastre bune pe care le trimiteți spre Milano, ale voastre, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți. Aceste gânduri conteaza enorm în economia acestei lupte.
Iar când aceste gânduri se materializează în mesaje telefonice, în email-uri sau în mesaje pe acest blog, puteți influența nu numai fluxul de energie trimis spre destinatar, ci și starea de bine a acestuia. Îmi spunea o prietenă acum puțin timp că nu știe ce să-mi mai scrie și că îi e frică să nu mă deranjeze. I-am zis că poate să scrie ceva extrem de simplu: “Mă gândesc la tine. Te îmbrățișez cu drag.” sau “De-abia aștept să vă întoarceți sănătoși, să mergem la un ceai împreună.”. Doar să scrie. În foamea lui de basm și de prieteni, proiecția pe care o poate realiza destinatarul în mintea lui, ca urmare a acestor mesaje, poate contribui substanțial la diminuarea sentimentelor de singuratate, de izolare și de abandon.
Așa că dacă uneori va gândiți la cineva, aflat într-o situație dificilă sau nu neapărat, nu lăsați ca acel gând bun să treacă în fluxul universal de energie. Oricum o va face singur. Ci daca aveți la îndemână un mijloc de a materaliza gândul vostru, materializați-l! Nu lăsați sa treacă o săptămână, două, trei, o lună, jumatate de an… Nu vă fie frică să o faceți! De deranjat nu veți deranja, doar impactul asupra destinatarului poate fi mai mult sau mai puțin puternic. Lăsați-l pe el să experimenteze.
O să închei cu un cuvânt pe care, mai ales în ultimii doi ani, am învățat să-l folosesc foarte mult în conversațiile mele.
Mulțumesc!
Vă ţinem pumnii, lui Daniel ca să se facă bine şi ţie să fii tare.
Multumim Marieta! Sa dea Domnul!
Suntem alături de voi, să aveţi multă putere în continuare !
Cornel & Alina va multumim!
Raluca, trebuie sa va pastrati increderea ca totul o sa fie bine! Multa sanatate si multe ganduri bune!
As vrea sa va spun in primul rand sa fiti tari si sa aveti incredere in Dumnezeu…dar cred ca asta o stiti probabil mai bine decat multi altii…plus ca ratiunea tuturor lucrurilor e in primul rand baietelul vostru care va asteapta cat mai sanatosi acasa;ii urez lui Dan din tot sufletul forta fizica si psihica,speranta de a-i povatui pasii lui Vladut cat mai curand si cat mai mult si sa stie ca multi oameni indreapta catre el multe ganduri bune(atunci cand se roaga pt ei familiile lor).Multa,multa sanatate!
Multumim!
V-am urmarit indeaproape din ‘umbra’, fara sa va fi incurajat ‘verbal’ vreodata. Suntem alaturi de voi in lupta care o duceti si ne gandim la voi sa reusiti sa va intariti sa ajungeti la tzarm!
Multumim mult ca te-ai aratat. Si multumim pentru incurajari.
Buna ziua,
Ma gandesc de vreo 10 zile ca as putea sa ajut dar am tot ezitat sa actionez. Postarea de mai sus mi-a insuflat hotarare. As dori sa va cunosc, sa discutam fata in fata si poate reusim sa facem impreuna ceva bun.
Cand reveniti in tara?
Am ramas fara cuvine chiar acum cand incerc sa scriu si eu cateva randuri dupa ce am urmarit aceasta lupta cu viata inca din prima zi deoarece in paralel avem si noi una de dus , m-a ajtat sa inteleg mai bine prin ce trece fiica noastra bolnava de aceiasi boala neneorocita in conditiile in care de multe ori ti-e si frica sa mai intrebi daca o mai doare ceva…
Multa multa sanatate si sa ne scrieti numai de bine!
Da, lupta psihică e foarte, foarte grea în boala asta.
Am asteptat cu nerabdare vesti despre Daniel. Si noi trecem printr-o situatie asemanatoare si inteleg partial ce simtiti. Prietenul meu a facut transplantul cu 8 luni in urma si azi pleaca din nou la clinica pentru control. Am niste emotii de nedescris, simt ca nu ma pot concentra si pana nu o sa vad rezultatele analizelor stiu ca nu o sa am pace. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece cu bine si peste aceste incercari. Oricum Daniel este un erou pentru mine, si toti cei ca el.
Multa sanatate! Si..cel ami important..nu va pierdeti credinta.
Ei, au trecut deja 8 luni, e foarte bine dacă e în regulă. E vorba de Cătălin, dacă nu mă-nșel, nu?
Buna Daniel! Ma bucur sa te “vad”. Da este vorba de Catalin, si da, s-au implinit 8 luni (pe 9 noiembrie). Miercuri are progrmare pentru analize si am emotii mari, dar o sa fie bine. Asteptam cu nerabdare sa te intorci cu bine si sa ne cunoasteam. Multa putere in continuare!
Deci dragii mei daca dupa cum a spus Raluca asta va ajuta atunci aflati ca ma gandesc mult la voi si la suferintele prin care treceti. Este o boala cumplita si atunci suferinta e pe masura iar lupta este foarte grea.Budhisti parca spun ca pentru a ne intari suntem supusi la incercari. Probabil ca asta e incercarea voastra si a celor foarte apropiati voua. Va doresc din tot sufletul sa o depasiti si lumea de basm sa devina lumea reala.
Cu mult, mult drag,
Anka
Multumim mult, Anka! Conteaza, conteaza foarte mult!
Ne este dor de voi. Si da ne gandim la voi mult mai des decat vorbim. Si cum nu s-a inventat cititorul de ganduri inca trebuie sa ni le exprimam prin diverse mijloace. Si daca simtiti nevoia sa stati de vorba cu noi, oricand si despre orice, contactati-ne ca nu ne deranjati … ne bucurati. In lumea asta de basm e tare usor sa te iei cu altele si uite asa trece timpul si gandurile raman neexprimate … spre rusinea noastra. Va pupam dulce si va trimitem numai ganduri de bine si de sanatate.
Știm și noi cum te ia valul când ai un copil mic; din fericire, am avut și o perioadă de liniște anul trecut în care ne-am bucurat de el. Și am vrea să știm din nou!
Eu va doresc sa treceti cu bine peste incercare aceasta si sa ne vedem la un ceai cit mai curind.
Ma bucur ca avem vesti si ca si voi simtiti emotia extraordinara ca suntem impreuna si astazi si in fiecare zi.
Va iubesc atit de mult si va doresc sanatate si multa putere sa treceti peste toate incercarile pe care le aveti.
Gindul nostru sa fie cu voi si cu Bunul Dumnezeu.
Ne rugam sa ne intoarcem sanatosi si sa mergem la ceai impreuna. Va multumim foarte mult pentru incurajarile constante!
Daniel, Raluca… Nu vreau sa-mi cer scuze ca nu v-am scris nici un mesaj pana acum. Scuza ar fi desigur ca nu vroiam sa deranjez, ca nu stiu ce se poate zice unei persoane in aceasta situatie (mai ales ca eu niciodata nu stiu ce sa zic, si atunci nu zic nimic, jenandu-ma si mai tare de tacere).
O sa va marturisesc insa acum ca tot ce nu am scris aici ci gandit doar. De la inceputul bolii lui Daniel am citit fiecare mesaj. Am fost si eu entuziast sau trist, in functie de ce citeam. La fel si familia. Nu odata am vorbit cu sotia despre situatia voastra, ce greu trebuie sa va fie si ce pacat ca noi nu gaseam nici o varianta in care sa putem ajuta cu ceva.
Va tin pumnii, sunteti in gandurile si rugaciunile noastre! Lui Daniel ca sa depaseasca boala (si tratamentele). Si pentru amandoi – multa putere si curaj (sau spuneti-i credinta, incredere, nadejede).
Gandurile si rugaciunile voastre ne ajuta foarte mult! Si va multumim din toata inima!
Nu va cereti scuze ca nu ati scris nimic. Multumim ca ati facut-o acum!
Cand eram eu in camera sterila si vedeam oamenii cum trec pe la geam si imi fac cu mana, deseori eram prost dispusa sau pur si simplu aveam dureri, sau pur si simplu doream sa dorm…..nu aveam chef de ei…deseori nici nu ii bagam in seama…..si pe vremea aceea nici nu stiam ce e ala voluntariat si de ce oameni care nu ma cunosc s-ar preocupa de mine…..apoi am intrat in coma…..apoi mi-am dat seama ca daca oameni care nu ma cunosc se preocupa de soarta mea, inseamna ca sunt importanta…si asta a facut sa se incline balanta si sa trec de la moarte la viata…in concluzie,si eu consider ca trebuie sa ne exprimam, indiferent cum raspund sau nu raspund ceilalti. Iar eu nu am sa incetez sa va spun, Raluca, Daniel si Vladut, sunteti extrem de importanti pentru mine, va iubesc din tot sufletul si va sunt alaturi neconditionat.
Acum rugaciunile si gindurile noastre bune sa fie cu voi si cu toate incercarile voastre.
Va doresc rabdare si putere !
Inca putina rabdare ca fiti siguri noi va asteptam acasa cu toata dragostea noastra.
Veniti acasa oamni buni,sanatosi si noi ne vom bucura impreuna de cea mai mare reusita!
Daniel,inca putin,inca un pic de rabdare ca a mai ramas un hop,doar un hop si ne vom revedem acasa!
Eu ma regasesc in frica de a intreba orice. Da’ sunt aici. And not going anywhere!
Sssst! Stim si multumim! Te pupam!
Si eu sunt aici, chiar daca de cele mai multe ori in tacere. Dar va tin pumnii si va astept foarte tare, avem atatea de vorbit… Si cand zic ca stiu ca o sa fie bine, suna stupid, sunt constienta de asta. Dar chiar asa e. Viata poate fi din nou normala. Si va fi.
Ralu! Multumesc pentru acest post – am simtit adanc in sufletul meu tot ce ai scris si pot doar sa incerc sa imi imaginez cat de greu trebuie sa fie. Dar sunteti de neinvins, iar lumea ca de basm pe care o aminteai impreuna cu toti cei dragi va asteapta mereu cu bratele deschise.
Multumesc pentru puterea de care dati dovada!!!! Sunt cu gandul la voi mereu si sunt convinsa ca veti reusi!
Va imbratisez cu drag, Raluca
Multumesc, Raluca! De-abia astept sa te vad!
Va tin pumnii si plang, avem si noi un baietel, nici nu mi imaginez prin ce treceti, sa va ajute Dumnezeu sa se faca bine Madalin. Si eu citesc de mult si m am intristat la recadere……si nu am indraznit sa scriu…va astept acasa!!!! nu vreau sa va vad, nu vreau la ceai cu voi….vreau sa citesc suntem sanatosi acasa cu puiul mic..mama si tata.
Nu ne cunoastem personal, insa v-am urmarit povestea inca de la inceput. Ma rog la Dumnezeu pentru voi, pentru Madalin sa invinga boala definitiv si sa fiti o familie fericita, alaturi de copilasul vostru. Va imbratisez si va urez multa, multa sanatate!
Mulțumim mult de tot!
Dragilor mi-e greu sa intru in pielea voastra… Va tin pumnii in continuare si cum ii ziceam candva lui Daniel pe email: Vladut merita TOTUL!
Inainte sa intru pe aceasta pagina ma uitam la o poza cu al meu Vladut si parca-mi venea sa fug acasa sa-l vad si sa-l strang in brate, desi nu l-am vazut de 3 ore.
Sunteti aproape de victorie! MULTA SANATATE SI FITI PUTERNICI! Vlad va asteapta!
Daniel, continui sa invat din fiecare post al tau si al sotiei tale ce inseamna atitudinea adevarata in fata sortii.
Multa sanatate si fuguta cat mai repede acasa la copil, aveti de recuperat timpul pierdut
Citesc mereu, uneori ma gandesc noaptea ca in ziua precedenta nu am deschis blogul si ma duc la calculator…Toate problemele mele sunt ridicole si atunci zic “Fa Doamne ca familia asta sa se vaite ca a crescut pretul la benzina, la paine, la…sa se “certe” daca sa dea copilul la gradinita sau sa ii ia o bona, sa aiba probleme care se rezolva cu o imbratisare seara , Ajuta-i Doamne sa se supere ca au stat o ora in trafic, ca au uitat sa achite o factura…! Meritati niste griji “normale” !!Va doresc o viata lunga si NORMALA !!
Multumesc mult pentru rugaciuni, ganduri si incurajari! Nu incape in cuvinte binele pe care l-ati facut prin toate aceste mesaje!
Sa va dea Dumnezeu multa sanatate!
Madalin si Raluca, ma gandesc la voi si va trimit toate gandurile mele bune! Suntem mai multi (decat activi pe blog) cei care va pomenim in rugaciuni, deci inca putina rabdare, putere si credinta!
In dimineata asta am intilnit un om de care m am apropiat mult de cind sunt aici.are 78 ani e plin de viata are o gluma si o vorba buna pentru toti,um om extraordinar care e geaman,are o sotie de aceiasi etate capricorn alaturi de care sustine ca a fost fericit intreaga viata.La etatea asta fac voluntariat danseaza isi traiesc viata din plin.Va doresc sa scapati cit mai curind de perioada astaurita si sa ajungeti ca aceasta frumoasa familie.
Ce frumos ar fi să ajungem și noi acolo! Și noi am întâlnit mai multi oameni trecuti de prima tinerete care fac voluntariat si îi admir foarte mult pentru treaba asta.
În rest ce mai faceți? Cum o mai duceți?
Voluntariat, voluntariat, eu vreau sa va vad dansand cel putin la fel cum v-am vazut la nunta……..
Va asteptam acasa!
Suntem cu gandul la voi in fiecare zi. Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca!
A trecut o saptamina si va doresc … fara numar,fara numar nesfirsite ,bune cu sanatate si binecuvintate de Dumnezeu!
Daniel ma bucur ca vorbesti cu noi.Inseamna ca rugaciunile si gindurile noastre te insotesc si te ajuta.Sa dea Bunul Dumnezeu sa aveti zile frumoase cu sanatate si putere!
salut daniel,esti un luptator si un puternic si da mi voie sa fiu linga tine cu sufletul pt ca stiu ca ai nevoie de sustinere in aceste momente,trebuie sa fie bine,nu are cum sa fie altfel dumnezeu are grija si de tine pt ca el este puterea si nadejdea noastra.sanatate si numai bine
Dumnezeu sa va ocroteasca! Fiti recunoscatori pentru tot ce aveti, inclusiv pentru boala, iubiti-o si multumiti-i, o sa fie bine! Gandurile pozitive o sa va aduca numai lucruri bune!
Da, suferința cauzată de boală te schimbă. Deci aș putea să fiu recunoscător și pentru asta când totul se va termina cu bine.
Sunt convinsa ca in viata fiecaruia exista un echilibru intre bine si rau.Tu ai fost capabil de realizari mari vei fi capabil sa depasesti si incercarea asta.Cred ca ai fost supus la suferinta asta pentru ca ai puterea de a o suporta si depasi.vom vorbi despre asta la primul chef pe care il vei face la Pirscov dupa ce totul se va sfirsi cu bine.Promit sa iti pac pizza asa cum am invatat aici.