pe nisip, întinsă.
vlăduț aleargă în jurul meu. aruncă cu nisip în mine.
duce un deget la gura mea și zice: “vrei să râzi”.
și râdem. și plângem. și facem ca niște fiare. sunt jocuri de rol.
țopăim prin apă. la mal e caldă.
el pleacă să se tăvălească în nisip.
eu rămân cu picioarele în apă și cu gândurile mele.
respectul meu față de mine e undeva jos.
îmi aduc aminte de cuvintele preotului Dosoftei. contează pasul bun pe care îl faci astăzi, mai puțin ce a fost ieri.
se apropie Învierea.
știu deja că anul ăsta nu o să ajung la biserică să iau Lumină.
nu pot.
aș vrea totuși Lumină peste minte și suflet.
mă duc la vlăduț.
mă las în genunchi în fața lui și îi spun: “te iubesc mult, vlăduț!”
iar el îmi răspunde:”vlăduț are o steluță în frunte.”
știm amândoi că acea steluță e tatăl lui.
îl strâng tare în brațe.
plecăm spre casă.
Hristos a Înviat!
Adevarat A Inviat!
Vladut o stea in inima fiecaruia!
Adevarat a inviat. Va doresc din tot sufletul sa aveti parte de sanatate, lumina si pace sufleteasca.
Adevarat a inviat! Si te iubesc, va iubesc! Liniste in suflet iti doresc!
Adevarat a Inviat!
Vladut e “acea” stea, e cel care te face sa zambesti atat de frumos, e cel care ne invata pe noi toti sa facem “pasul bun” azi
Abia astept sa va revad!
Te iubesc!
Multumesc mult dragii mei si dragele mele!
Multumesc ca sunteti aici, ca sunteti prezenti in coltul acesta din viata mea.