Inspirat de postul lui arhi, m-am decis să vă împărtășesc propriul mod de abordare al securității online (dar și offline) când vine vorba de bani, carduri, conturi.
Foarte mulți avem card-uri; o parte din noi folosim și internet banking ca să ne manipulăm conturile. Eu văd trei riscuri asociate metodelor ăstora moderne:
- Ți se fură (sau duplică fără să știi) cardul, fizic. Hoțul poate plăti la magazinele care nu cer PIN sau retrage bani de pe card.
- Ți se fură datele cardului. Hoțul poate plăti pe internet folosindu-se de datele furate.
- Ți se fură credențialele de la sistemul de internet banking. Ar fi practic cea mai periculoasă situație pentru că hoțul are acces la toate conturile tale.
Eu o să vin acum și o să zic: nu există sistem de securitate 100% sigur. Orice modalitate de securitate poate fi “spartă”. Cu cât e însa metoda mai sofisticată, cu atât motivația și priceperea hoțului trebuie să fie mai mari; cu alte cuvinte, dacă ai o metodă de securitate “beton” și nu ai în conturi sume foarte mari, sunt șanse infime să intri în colimatorul unui profesionist.
Acum aproape 9 luni, imaginam o situație ipotetică a unei persoane cu putere de decizie în administrația statului care s-ar afla într-o situație limită din punct de vedere medical care nu-i dă timp să ajungă în străinătate, cum e moda acum.
Inevitabil am aflat și eu azi despre tot scandalul în care e implicat președintele CJ Argeș. Ce-am reținut eu: omul a leșinat (probabil atac de cord) și a fost dus la Spitalul Județean; de acolo, transferat la Floreasca. O fi fost bine pentru el dacă Spitalul Județean ar fi fost pregătit să-l trateze? Da sau nu, cert e că a fost într- situație limită, în care timpul l-a obligat să se trateze în România.
Tot azi, o tânăra deputată s-a stins tragic și fulgerător; bineînțeles și aici e un scandal în desfășurare: a fost sau nu bine tratată la Elias? Pentru mine e relevant doar că și dânsa a fost într-o situație limită, obligatoriu tratabilă în spitalele din România.
Și-mi aduc aminte ce-mi zicea un domn elevețian acum 3 luni, domn care vine în România de 10 ani: Daniel, în Geneva văd mai puțin mașini de lux ca în București. Voi aveți o mare problemă: alergați după mașini strălucitoare și case mari, dar sistemul vostru sanitar e la pământ.
Dar mi-a mai spus: Văd totuși altă mentalitate la oamenii din generația ta; sper ca voi să reușiți să schimbați mentalitățile.
Acum 2 ani, cineva a avut o idee. O idee care, pusă în practică, înseamnă tratament la standarde europene pentru românii care au probleme hematologice (cam 4000 în fiecare an) și mai ales pentru cei care ar avea nevoie de transplant de măduvă (cel puțin 500 în fiecare an). Da, oamenii ca mine ar putea fi transplantați pe viitor repede și bine în țara lor, fără să mai fie nevoiți să apeleze la mila publică și să aștepte luni sau chiar ani ca Ministerul Sănătății să le dea aprobare și fonduri pentru a merge în străinătate.
Acum câteva luni m-a alăturat oamenilor care vor să pună în practică aceeastă idee. În noiembrie ideea a făcut un pas mare, sprijinită de un om mare: Raed Arafat, subsecretar de stat în Ministerul Sănătății, ne-a ascultat și ne-a promis sprijinul dânsului.
Ieri am făcut încă un pas, la întalnirea pe care am avut-o cu managerul Spitalului Universitar din București, dr. Cătălin Cârstoiu. Dânsul ne-a încurajat cu entuziasm să mergem mai departe, promițându-ne sprijinul conducerii spitalului, care se va materializa în primă fază prin semnarea unui acord între spital și părțile implicate în implementarea ideii.
Cu asemenea oameni, sunt optimist că până la sfârșitul lunii următoare ideea se va transforma într-un proiect in adevăratul sens al cuvântului, gata de prezentat către public.
Așa ca … stați pe-aproape!
Din când în când fiecare om tinde să se concentreze mai mult decât ar trebui pe lucruri care-s de fapt mai puțin importante în economia a ceea ce înseamnă “a-ți trăi viața”. Mulți dintre noi nu sesizează capcana și se fac niște alegeri pe care le regretă mai târziu (uneori prea târziu). Și regretele înseamnă de obicei: “de fapt, chestia asta e mult mai puțin importantă decât credeam eu … și am pierdut luni, poate ani alergând după ea”.
Odată cu trecerea timpului, parcă încep să intru și eu în rândul oamenilor “normali”. Adică să am preocupări obișnuite, gânduri de viitor obișnuite, planuri, etc. Și inevitabil tind să cad în capcana de care ziceam mai sus. Totuși, mi-e mult mai ușor decât înainte să ma opresc la timp.
Pentru că, atunci când ești față în față cu sfârșitul, lista de lucruri importante care-ți dau satisfacție cu adevărat se simplifică incredibil de rapid și ajunge foarte scurtă și clară.
Cum poate oare un om normal să dobândească abilitatea asta, într-un mod mai puțin “palpitant” ?
O cunoștință, utilizator obișnuit de internet, ca majoritatea de altfel, primește emailul de mai jos și prima reacție este: uite o idee interesantă de strâns bani. Să vedem conținutul email-ului cu pricina:
Studenta la Facultatea de Medicina din Targu-Mures in anul V.
Trimiteti va rog tuturor celor din lista dvs …
Trebuie doar trimis mai departe, NU VA CERE nimeni BANI !
Nu il stergeti va rog, cititi mai intai !
Numele meu este Pasca Daniela, am 21 ani si sufar de o forma rara de leucemie; singura mea sansa este un transplant de maduva, fara transplant nu voi putea trai. Operatia costa 55.000 $ si familia mea a stans deja 32.000 $.
In cazul meu fundatia care ma va ajuta sa strang banii a incheiat o intelegere cu Yahoo si Aol si voi primi 0,01cent pentru fiecare mesaj dat mai departe. Va rog frumos, din tot sufletul dati mai departe; poate voi avea si eu sansa de a fi ca voi !
… un copy -paste nu ia decat 30 de secunde, da-l mai departe daca ai suflet bun ! Multumesc.
Acest email mi-a ridicat imediat semne de întrebare. Am căutat puțin pe net și am văzut că subiectul a mai fost abordat, mulți fiind de aceeași părere ca și mine: cel mai probabil asemenea email-uri sunt o escrocherie sau cel puțin o minciună.
Pentru utilizatorii mai experiementați, acordul cu Yahoo si AOL și recompensa par de departe niște povești. Nu am auzit vreodată ca firme de genul lor să aibă asemenea “oferte”.
Pentru utilizatorii obișnuiți, următoarele elemente ar trebui să pară cel puțin ciudate:
- o studentă în anul 5 care are 21 de ani
- un transplant de măduvă (se presupune automat că în străinătate) pornește de la 100.000€, nu de la 55.000$
- nu sunt menționate nici un fel de documente, nici un website, numele “fundației” sau vreun număr de telefon
E ceva ce totuși nu înțeleg: nu e menționat nici un cont, nici un număr de telefon, email, website. Deci nu e nici o posibilitate de a escroca pe cineva. Atunci … care-i scopul? Amuzament?
… nu numai in online-ul local, cat in Romania in general.
asta a spus unul dintre oamenii care au un site foarte popular despre campania media pentru strângerea de fonduri necesare transplantului meu.
Împreună cu el și cu alții am descoperit și eu anul acesta că există mult mai mulți oameni decât credeam care pot lua o pauză de la ritmul nebun al vieții cotidiene pentru a se implica într-o luptă care nu-i a lor. A fost un efort uriaș al unei echipe enorme. De la coordonarea campaniei, atragerea de susținători, scris un articol pe blog, pus un banner, făcut site, bannere, sistem de licitații, oferit obiecte la licitație, traduceri, concerte și alte evenimente, confecționarea de mărțișoare până la donațiile de 1€, 10€, 100€, 5000€ ,12.000€, toate au fost importante pentru succesul campaniei.
Să vedem ce-au realizat toți acești oameni, cuantificat în cifre seci, culese în perioada 1 februarie – 31 martie 2010:
- blogul a înregistrat 125.423 vizite de la 68.385 unici din 112 țări
- 108.427 vizite din 56 de orașe din România
- 2m:26 sec timpul mediu petrecut pe site
- 20.000 de susținători pe Facebook
- blogul a fost pe locul 1 in zelist.ro timp de 6 săptămâni
- Peste 250 de site-uri au pus link către blog (direct sau prin banner)
- Hashtag-ul #draduta a fost cel mai folosit de conturile Twitter românești timp de aproape 30 de zile
- S-au adunat peste 150.000€ în mai puțin de o lună; detalii aici
A fost o perioadă în care mă uitam la câteva prezentări TED în fiecare zi. Intenționez să revin la acest obicei, măcar cu o prezentare pe zi. Ceea ce, ca să citez niște băieți simpatici, vă doresc și dumneavoastră. Și am început cu un discurs de la TEDxBucharest, care a meritat cu prisosința 25 minute din viața mea: considerațiile Oanei Pellea despre viață. Una din cele mai bune prezentări TED (nu numai TEDxBucharest):
Am tot amânat în speranța ca până la sfârșitul anului totul va fi clar. Nu a fost să fie totul foarte clar, pentru că în viața reală apar multe lucruri neprevăzute.
Dar nu vreau să se termine 2010 fără a face “bilanțul contabil”. Așa cum vă aduceți aminte, mi-ați oferit o sumă foarte mare de bani. Care m-a ajutat să mă vindec! Cum spuneam colegilor, sunt cele mai fericite sărbători pentru mine. Pentru că mă pot bucura din nou de viață și pentru că am învățat ce mare lucru e să fii sănătos. Și pentru asta vă mulțumesc mult de tot!
Trecând la lucruri concrete, din fericire intervenția și perioada post-intervenție au decurs fără complicații. Adăugăm faptul că italienii au avut niște “oferte speciale” pentru analizele post-transplant și ajungem la costuri rezonabile pentru un transplant de măduvă: 111.252€ (aici puteți vedea facturile emise de spital). Trăgând linie, a rămas necheltuit echivalentul sumei de 45.655€, disponibil după cum urmează:
- În conturile mele sunt 21.258$, 107.502 lei și 465€, proveniți din donațiile în conturi și prin PayPal.
- În conturile fundației Licinium echivalentul a 4.400€, din donațiile făcute telefonic. Nu i-am recuperat încă datorită diferențelor de program dintre mine și Cosmin Jurcan, președintele Licinium, căruia îi mulțumesc încă o dată pentru ajutor.
Cum odată cu beneficiile vin și responsabilități pe măsură, eu sunt acum responsabil ca suma rămasă să-și urmeze și ea menirea: să facă bine. Cum anume oare? Eu consider că ar trebui să contribuie la modernizarea unei secții de hematologie și/sau transplant, astfel încât cei care or să fie în aceeași situație ca și mine pe viitor să poată fi tratați mai bine în România.
În acest sens, ideea mai veche a Asociației Române împotriva Leucemiei mi s-a părut extraordinară: crearea unui centru de excelență în România, unde bolile hematologice să fie tratate ca la carte, culminând cu o secție de transplant nouă, care să beneficieze de expertiza unor medici din străinătate cu o vastă experiență. Atât de bună mi s-a părut ideea încât m-am alăturat asociației acum câteva luni și împreună cu o echipa sufletistă lucrăm de zor la relansarea ARIL și la definirea foarte clară a proiectului. Așa cum spuneam la începutul post-ului, aș fi vrut ca în acest moment prezentarea oficială a proiectului să fie gata. Din păcate, va mai dura 2-3 luni până va fi clar definit și o să amân prezentarea detaliilor până în momentul acela.
Totuși, eu sunt doar “administratorul” acestor bani. Banii sunt ai voștri și m-aș bucura să aud și părerile voastre.
Cele mai comentate