Dragul meu,
Ce mai faci tu? Esti bine? Este bine acolo la tine? Nu ti s-a facut dor de mine, de noi? Nu ti-e dor sa te trezesti dimineata cu mainile mele prin parul tau blond si cu ochii tai albastri sarutati de zor? Sincer acum, ochii tai erau atat de frumosi dimineata, de un albastru intens. De-asta te si trezeam cu noaptea in cap. Ehh, si acum serios, stiu ca iti placea, desi uneori te suparai, pentru ca cu greu mai puteai adormi la loc. Acum nu regret.
Sa stii ca eu respir putin cate putin, din ce in ce mai mult.
Intinzi mana dupa mine prin pat dimineata? Sa stii ca eu nu o fac, singuratatea din ultimul an jumatate si-a cam spus cuvantul. Astazi m-am plimbat putin prin oras. Este 8 noiembrie si deja s-au pus podoabele pentru Craciun prin unele magazine. Este atat de devreme si tare mi-as dori ca aceste sarbatori sa treaca fara sa realizez. Sper ca sarbatorile tale sa fie frumoase si sa nu-mi simti lipsa, sa ai un brad frumos si miros de cozonac.
Te-as intreba daca iti mai amintesti cand mi-ai auzit ultima oara vocea. Te-ai uita la mine cu ochii mari si mi-ai zice sa termin cu prostiile. Totusi tin minte. Se implinesc in curand sase luni de atunci, de cand mi-ai spus ca ma iubesti, iar eu iti spuneam ca nu e drept.
Ehh, ce sa-i faci. Nu m-am lecuit. Tot tin minte date. Dar sa stii ca nu plang si nici nu as fi numarat zilele care au trecut daca n-ar exista traditiile astea care nu ma lasa sa respir. Prezenta mea este obligatorie, desi tare as vrea, mai degraba, sa dau o raita prin tara si sa te regasesc in fiecare particica din toamna asta tarzie si colorata.
Se anunta o iarna bogata in zapada. Tu schiezi pe acolo? Te-ai perfectionat? Sper sa ajung si eu cel putin o data, iarna asta, la munte, sus pe-un deal, si sa-mi dau drumul.
Cum iti petreci zilele? Organizezi in continuare lucruri? Iti faci prieteni noi? Ce bunatati ai mai invatat sa gatesti? Ce-as mai manca o salata din aia buna facuta de tine.
Sa stii ca eu pe aici ies destul de mult. Si intalnesc oameni. Asta imi place. Prietenii nostri sunt bine. Pe altii tu nu ii cunosti, i-am intalnit dupa ce ai plecat. Dar cred ca tu i-ai trimis cumva. Unii au ochii albastri, ma pierd in ei, dar doar asa cat sa imi aminteasca de tine.
Sa stii ca si Vladut e bine. Mai plang uneori, la gandul ca nu o sa va cunoasteti, cand il vad dormind ca un ingeras. Stiu, stiu ca mi-ai zis de nu stiu cate ori ca tata e cel care te creste, nu cel care te face. Ehh, fii serios!
Stai linistit. Nu-s trista si nu plang. Sunt doar putin nostalgica.
Te pupam si ne e dor de tine.
M-ai lasat fara cuvinte… si cu un nod in gat.
Mie mi-au dat lacrimile. Multumesc ca m-ai facut sa-l apreciez mult mai mult pe omul de langa mine. Eram putin suparata pe el pentru ca iar nu a spalat vasele. Acum sunt super fericita ca am putut sa-l trezesc de dimineata sa-l pup inainte sa plec la munca.
[...] Scrisoare Recomanda articolul: Etichete:linkuri, online S-ar putea sa iti placa si: [...]
Raluca scrii prea bine, ca sa nu faci ceva cu asta… M-am emotionat extrem de tare si cred ca nu este nici un om in lumea asta, care sa nu planga citind aceste randuri, scrise de tine. Daca imi permiti un sfat, ai putea scrie un roman in amintirea omului care a fost, in amintirea voastra ca si 3, pentru ceea ce ai ramas si ai devenit… eu l-as citi cu mare drag!!!!
Inca o data jos palaria pentru puterea pe care o ai in tine, pentru talentul nativ, pentru femeia din tine de asemenea si iti doresc din inima, asa cum am mai facut-o, sa-ti gasesti acel echilbru…
cu drag,
Giorgiana
Iarasi m-ai facut sa plang. Si sunt atat de sigura ca iti zambeste si e mandru de tine si de Vladut … Esti minunata!
foarte frumos, nu am inteles nimic.
Garone te rog sa citesti ce a scris Giorgiana Lazar (doar cu 2 comentarii mai sus decat al tau), apoi sa recitesti scrisoarea. Refuz sa cred ca nu ai inteles nimic.
Raluca….mi au venit la cabinet miercuri la 7 juma 2 parinti…amandoi lucreaza la BD, aman2 il stiau pe Madalin, amandoi au lasat ochii in jos. Si eu! Ei abia isi vad copilul, muncesc de sting.Madalin il vede tot timpul pe Vladut…sau nu, e o tampenie, o absurditate.NU MERITA asa ceva, nimeni nu merita. Te imbratisez.Nu uita dc ai nevoie de orice medical sau nemedical sunt aici neconditionat. Si plang…
M-ai emotionat!
de fapt m-ai facut sa plang!
Va multumesc mult de tot pentru gandurile bune!
Am plans,scrisoarea mi-a trezit amintiri…si la noi s-au strans 3,5 ani.
Nu ne cunoastem, insa urmaresc in tacere blogul de mult timp aproape de la inceput…. si de cele mai multe ori trebuie sa recunosc ca imi dau lacrimile cand citesc … continua sa scrii o faci atat de frumos…
Raluca, esti extraordinara. Imi cer scuze ca intru asa, cu bocancii, in coltul tau, al vostru, dar doar voiam sa iti spun si eu acest lucru.
Am citit cu sufletul lagura sicu lacrimi in ochi. Raluca, esti un om extraordinar!
Urmaresc de mult blogul, in trecut cu speranta unei vesti bune, acum cu bucuria sa descopar un suflet special.
Dumnezeu sa te intareasca !
Am descoperit acest bolg azi,intamplator,incercand sa inteleg boala de care sufera un tanar din mica mea urbe de o saptamana.Scrisoarea m-a terminat si simt ca vreau sa plang in hohote dar ma abtin,sa nu m-a vada cei ai casei.
Blogul asta e leacul meu spre a intelege cat de important este sa iti traiesti viata fericit. Un om cum este acest barbat pe al carui blog scriu acum comment-ul nu poate fi altceva decat o inspiratie. Nu stiu cum sa zic, pur si simplu din fundul stomacului ma apuca un val de emotie, atunci cand citesc postarile tale care sunt atat de patrunzatoare incat simt ca omul trecut dincolo ar fi fost ruda cu mine. Si totusi viata nu e dreapta, nu? Asa ca de maine o sa incerc sa rup catusele teribilei anxietatii care mi-a cuprins viata ca o panza tulbure prin care nu patrunde razele soarelui.